Uniunea Europeană urmează să propună un set de norme care vor obliga ţările membre să renoveze clădirile cu cele mai slabe performanţe energetice până la finele acestui deceniu, în ideea de a reduce emisiile poluante şi a le face mai eficiente din punct de vedere energetic, au declarat pentru Reuters mai multe surse din apropierea acestui dosar.
Clădirile sunt responsabile pentru mai mult de o treime din emisiile de CO2 ale Uniunii Europene precum şi pentru 40% din consumul de energie al blocului comunitar. Ambele aspecte trebuie îmbunătăţite pentru ca UE să îşi îndeplinească obiectivul referitor la reducerea cu 55% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, comparativ cu nivelul din 1990.
Comisia Europeană, Executivul comunitar, urmează să propună săptămâna următoare un pachet legislativ destinat să reducă impactul clădirilor asupra climei.
Sursele citate de Reuters susţin că, în propunerile sale, Comisia va cere ca toate clădirile aflat în uz care au un certificat de performanţă energetică de tip ‘G’, cel mai slab posibil, să fie renovate astfel încât să ajungă la un nivel mai ridicat de performanţă energetică până în 2030. Practic, această cerinţă va introduce un nivel minim de performanţă energetică pentru clădirile din UE, astfel încât statele membre vor fi obligate să renoveze milioane de locuinţe, birouri şi clădiri comerciale.
Performanţa energetică a unei clădiri poate fi îmbunătăţită în mai multe moduri, inclusiv prin anvelopare sau înlocuirea boilerelor care funcţionează pe combustibili fosili cu sisteme de încălzire mai eficiente din punct de vedere al emisiilor de CO2.
Numărul clădirilor afectate de viitoarele norme ale Comisiei variază de la o ţară la alta. Potrivit datelor statistice valabile la nivel naţional, în Italia aproximativ o treime din clădirile rezidenţiale au un certificat de performanţă energetică de tip ‘G’, în timp ce în Ţările de Jos ponderea este de doar 4%.
Creşterea explozivă a preţurilor la gaze naturale şi electricitate din ultimele luni a determinat guvernele europene să caute măsuri prin care să protejeze gospodăriile de facturile mari şi de asemenea a scos în evidenţă importanţa renovărilor ca o modalitate de a ţine facturile sub control. Însă creşterea preţurilor a dat naştere şi la rezistenţă în unele state membre faţă de un plan separat al UE de a impune costuri de CO2 pentru combustibilii folosiţi la încălzire, în condiţiile în care guvernele din unele ţări se tem că astfel vor creşte facturile cetăţenilor. O astfel de politică ar fi însoţită de un fond UE în valoare de mai multe miliarde de euro care ar putea fi utilizat pentru a ajuta gospodăriile sărace să investească în renovări.
