Am observat, de asemenea, că, în special UE închide ochii la acest act de viol la adresa jurnalismului – nu știm dacă din neglijență. Dar prăbușirea presei independente va însemna sfârșitul tuturor viselor de democrație, nutrite de cetățeni turci. Păcat”.
Hürriyet, un ziar favorabil opoziției, remarcă faptul că și alte publicații apropiate de Feytullah Gülen s-au confruntat recent cu probleme serioase. ”Ekrem Dumanlı, editorul-șef al ziarului Zaman, a demisionat luna trecută, declarând că presiunile asupra lui nu-I mai permit să-și îndeplinească atribuțiile. Bülent Kenes, actualul redactor șef, este sub anchetă pentru că, într-un mesaj pe twitter, ar fi postat, afirmații „jignitoare la adresa președintelui Erdoğan.”
La acestea se adaugă presiunile și atacurile de după alegerile din 7 iulie asupra ziarului Hürriyet și grupului Doğan Media, precum și presiuni la adresa altor ziare critice, cum ar fi Cumhuriyet, mai scrie ziarul.
”Și în această situație nu vorbim doar despre independența instanțelor și libertatea presei. A apărut, de asemenea și o dimensiune legată de libertatea investițiilor”. Sabah, publicație favorabilă AKP, partidul lui Erdogan, vede în atitudinea opoziției o boală anti-AKP. ”În perioada premergătoare alegerilor, în care, probabil, lucrurile nu vor merge în conformitate cu dorințele lor, singurul loc unde frontul anti-AKP se simte constant confortabil este mass-media. Posturi de televiziune și ziare caută să-și consoleze publicul arâtând cât de respingător este partidul de guvernământ. De partea cealaltă, media favorabilă AKP, nu oferă un ridicat suport psihologic publicului său și nu se bucură de niveluri ridicate de vânzări. Iar media anti-AKP beneficiază de vânzări mai bune pentru că și satisface nevoia oamenilor de a auzi insulte la adresa guvernului. Cei afectați de această boală și cei care nu sunt capabili de a face politică nu au acum decât să aștepte viitorul inevitabil”.
