În timp ce Turcia este martora celor mai mari proteste din ultimii zece ani, au apărut speculații intense: vor fi aceste evenimente o provocare importantă pentru regimul președintelui Recep Tayyip Erdogan sau vor duce la o intensificare a autoritarismului. Protestele au fost provocate de încarcerarea primarului Istanbulului, Ekrem Imamoglu, candidatul principalului partid de opoziție, Partidul Republican al Poporului (CHP), pentru alegerile prezidențiale din 2028.Ce se va întâmpla în continuare poate avea implicații mult dincolo de granițele Turciei, spune Radio Free Europe într-o analiză.
CE SUSȚINE RADIO FREE EUROPE:
Războiul Rusiei din Ucraina
La începutul războiului, Turcia a obținut un succes diplomatic important când a mediat un acord între Rusia și Ucraina, care le-a permis ambelor țări să exporte cereale prin Marea Neagră.
Acordul a fost un factor crucial în ceea ce privește exporturile vitale de cereale ucrainene către țările din sudul globului, care depind în mare măsură de aceste produse. Acordul a durat un an, după care Rusia s-a retras.
Importanța acrodului este subliniată de faptul că Washingtonul a făcut din restabilirea sa o prioritate-cheie a discuțiilor sale cu Moscova și Kiev.
Ankara a jucat, în mare măsură, propriul său joc pe parcursul războiului.
Deși Turcia este membră NATO, Erdogan a încercat să mențină relații bune cu președintele rus, Vladimir Putin. Cei doi lideri împărtășesc un stil mână forte, care probabil că le-a consolidat relația.
Dar acest lucru nu a împiedicat producătorul turc de drone Bayraktar să continue cu proiectul unei fabrici în Ucraina. Produsele sale au jucat un rol-cheie în apărarea Ucrainei în primele etape ale războiului.
Ihor Semivolos, director al Centrului de Studii pentru Orientul Mijlociu din Kiev, spune că economia este vârful de lance al politicii externe turcești.
„În ceea ce privește chestiunile regionale, Rusia, Ucraina, Orientul Mijlociu, rolul-cheie este jucat de interesele de afaceri. Acestea se vor învârti în jurul lui Imamoglu, la fel cum se învârt în prezent în jurul lui Erdogan”, a declarat Semivolos pentru RFE/RL’s Current Time.
Legăturile occidentale – UE și Washington
Atunci când vine vorba de afaceri, cel mai mare partener comercial al Turciei este Uniunea Europeană – aproximativ o treime din schimburile sale comerciale sunt cu blocul comunitar, conform statisticilor UE.
O schimbare de guvern în Turcia ar influența aproape sigur relația sa cu Bruxellesul, care a suspendat procesul de aderare a Turciei la UE în 2018, pe fondul criticilor privind regresul democratic.
Imamoglu ar milita, cel mai probabil, pentru îmbunătățirea relațiilor și reluarea negocierilor de aderare a Turciei la UE.
Dar relațiile dintre Bruxelles și Ankara s-ar putea încălzi oricum. Pe măsură ce Europa încearcă să își reducă dependența de Washington în materie de apărare și să formeze o misiune militară în Ucraina, forțele armate ale Turciei ar putea deveni un actor-cheie.
Liderii europeni se confruntă cu o alegere incomodă între a condamna acțiunile lui Erdogan la nivel intern sau a beneficia de o relație de securitate cheie.
Economia a fost pe primul loc și pe agenda discuțiilor purtate de ministrul turc de Externe, Hakan Fidan, cu secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, la Washington, în această săptămână.
Erdogan spera să obțină o scutire de la sancțiunile impuse de președintele american Donald Trump în 2020, după ce Turcia a achiziționat sisteme rusești de apărare aeriană S-400.
Iranul și Orientul Mijlociu
Evoluțiile din Turcia vin într-un moment în care Teheranul și Ankara s-au acuzat și s-au amenințat cu privire la interferența în afacerile interne ale celeilalte părți.
Cele două țări au adesea interese contradictorii cu privire la diverse probleme regionale, cum ar fi sprijinul Turciei pentru opoziția față de regimul Assad din Siria și susținerea Azerbaidjanului împotriva Armeniei.
Cu toate acestea, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a declarat că evenimentele din Turcia sunt „o problemă internă”.
Aydin Akhavan, un analist politic stabilit la Istanbul, a declarat pentru Radio Farda al RFE/RL: „Erdogan s-a prezentat ca un lider pragmatic, care schimbă alianțele ori de câte ori acest lucru servește intereselor sale”.
„Opoziția, pe de altă parte, este eurocentrică și pledează pentru un sistem secular și democratic. Lumea pe care Erdogan o are în vedere este cu siguranță mai apropiată de preferințele Teheranului”, a adăugat Akhavan.
Geografia îi conferă Turciei o influență regională imensă. La începutul războiului din Ucraina, Turcia a închis Bosforul pentru navele rusești, complicând comunicațiile Moscovei cu forțele sale din Siria.
Influența Turciei în Siria, unde este unul dintre principalii aliați ai guvernului interimar de la Damasc, îi oferă multe cărți de jucat în diplomația internațională.
Forțele turcești și cele susținute de Turcia au jucat un rol important în conflict și probabil că vor continua să o facă și acum.
Asia Centrală
Influența Turciei se extinde dincolo de Orientul Mijlociu și în Asia Centrală, unde majoritățile covârșitoare din patru națiuni – Kazahstan, Kârgâzstan, Turkmenistan și Uzbekistan – vorbesc limbi turcice.
Toate, cu excepția Turkmenistanului, sunt grupate în Organizația Statelor Turcice, care include și Azerbaidjanul.
Unii experți regionali au afirmat că Turcia reprezintă un pol alternativ în contextul îngrijorărilor că expansionismul rusesc s-ar putea concentra asupra zonelor din Asia Centrală cu populație vorbitoare de limbă rusă, așa cum s-a întâmplat în Ucraina.
„Aceste [țări] desfășoară exerciții militare comune și stabilesc achiziția și producția de arme de pe alte piețe decât Rusia”, declara Assel Tutumlu, de la Universitatea „Near East” din nordul Ciprului, pentru serviciul kazah al RFE/RL în noiembrie.
Înainte de războiul din Ucraina, o mare parte din comerțul Asiei Centrale cu Europa trecea prin Rusia. Sancțiunile occidentale împotriva Rusiei, spune Tutumlu, au dat un impuls noilor rute comerciale prin Azerbaidjan și Turcia.
Într-adevăr, consolidarea legăturilor de transport și logistică pe așa-numitul Coridor Central al rutelor din China către Europa, care ocolesc Rusia, a fost prioritară în timpul unui summit regional desfășurat la Bișkek, în Kârgâzstan, la sfârșitul anului trecut.
Balcani
Turcia este și un actor important pe piețele energetice, iar acest lucru nu este mai evident decât în Europa de Sud-Est.
Ungaria, România și Serbia sunt toate mari consumatoare de gaze transportate prin conductele turcești. Turkstream este în prezent singura conductă care transportă gaz rusesc către Europa, mergând direct din Rusia în Turcia pe sub Marea Neagră și apoi spre Balcani.
„Ankara face noi eforturi pentru a transforma Turcia în principalul centru energetic al regiunii”, remarca Karim Elgendy de la think tank-ul Chatham House din Londra la finalul anului trecut.
Turcia este, de asemenea, un investitor major în Balcani, în special în Serbia.
Pe lângă promovarea unor planuri ambițioase pentru construirea unei autostrăzi Belgrad-Sarajevo, Turcia a vehiculat planuri de construire a dronelor sale în Serbia.
De asemenea, au fost discutate afaceri cu drone în Bosnia și Albania.
În Balcani, Turcia a folosit puterea economică ca un spărgător de gheață pentru mișcări politice, deoarece privește dincolo de țările cu mari comunități musulmane pentru a stabili relații strânse în alte părți.
