Pentru separatiştii catalani, recentele alegeri regionale sunt un triumf. După centralizarea voturilor ei deţin majoritatea absolută. Acum există pericolul unor noi tensiuni cu Madridul, comentează DW.
Catalonia, alegeri in decembrie 2017
Pentru guvernul de la Madrid, rezultatul alegerilor din Catalonia este un şoc. Dacă premierul spaniol Mariano Rajoy a sperat că, după încheierea scrutinului, în regiune se va reinstaura starea de normalitate, s-a înşelat. Partidele care susţin desprinderea Cataloniei de restul ţării au obţinut din nou majoritatea, aşa că împreună ar putea începe demersurile pentru separare. Ca atare, între Madrid şi Barcelona se profilează o nouă luptă pentru putere.
După numărarea a aproape 99% din buletinele de vot, cele trei formaţiuni separatiste dispuneau, cu 70 din cele 135 de locuri în parlamentul regional, de majoritatea absolută – conform comisiei electorale catalane. Pentru majoritatea absolută ar fi fost necesare 68 de locuri.
Dintre adversarii separării, cele mai multe locuri în parlament (35) i-au revenit partidului liberal Ciudadanos al candidatei Inés Arrimadas (36 de ani). Din cauza slabei performanţe în alegeri a posibililor parteneri de coaliţie, Arrimadas nu are nicio şansă să formeze guvernul. În schimb ar fi posibilă o revenire a premierului catalan, aflat în exil de la finele lunii octombrie, Carles Puigdemont.
Carles Puigdemont în Belgia, mulţumit de rezultatul alegerilor
Alianţa sa JuntsxCat (Împreună pentru Catalonia) se situează pe locul al doilea cu 34 de locuri în parlamentul regional. Puigdemont a catalogat rezultatul noului scurtin drept „o palmă” dată conducerii centrale de la Madrid. Premierul Mariano Rajoy „a pierdut plebiscitul pe care el însuşi l-a căutat”, a mai spus Puigdemont. Majoritatea absolută în favoarea separării este un rezultat pe care nimeni nu-l mai poate contesta. „Avem dreptul sa fim ascultaţi”, a mai cerut politicianul catalan.
Negocierile în vederea formării unei coaliţii vor fi dificile
Mai întâi cele trei partide care încurajează separarea Cataloniei de Spania vor trebui să ajungă la un numitor comun. Se apreciază că negocierile pentru formarea unei coaliţii vor fi dificile întrucât, în tabăra politicienilor separatişti, părerile sunt extrem de împărţite. Nu se ştie nici care va fi situaţia lui Carles Puigdemont, care preferă să rămână la Bruxelles deocamdată. Din cauză că în Spania riscă în continuare să fie arestat, Puigdemont nu şi-a putut exercita dreptul de vot. În locul său a votat, cu procură, o tânără de 18 ani din Catalonia.
În opinia observatorilor, catalanii se află la capătul unui drum ce se anunţă a fi extrem de lung şi greu. Negocierile privind formarea unei coaliţii se vor desfăşura sub presiunea timpului. Dacă până la termenele stabilite (aproximativ mijlocul lunii aprilie) nu va exista un nou guvern, la finele lunii mai sau începutul lunii iunie vor trebui organizate alte alegeri.
În plus, economia este în impas. De la debutul crizei catalane, peste 3000 de firme mari şi-au retras parţial afacerile din regiunea până acum bine dezvoltată economic, numărul turiştilor s-a redus simțitor, iar investiţiile străine au scăzut cu peste 70%. De la începutul tensiunilor, Uniunea Europeană refuză să recunoască independenţa proclamată unilateral de parlamentul Cataloniei, considerând că aceasta este o „afacere internă” spaniolă şi făcând apel la „respectarea Constituţiei spaniole” pe care Madridul o apără. Într-o primă reacţie la recentul scrutin, Comisia Europeană a anunţat că, în chestiunea Cataloniei, nu-şi va schimba poziţia.
