Jean Christophe Gallien, profesor asociat la Sorbona, scrie în La Tribune că aici este mai mult decât pur și simplu lupta petrodolarilor împotriva gazodolarilor. Audiența uriașă a Ligii Campionilor este terenul pentru o strategie mai largă a unor țări din afara Europei care vor să-și extindă prezența și influența prin sport și cultură.
De ce PSG-ul, club deținut în prezent de un grup de investitori din Qatar, ar arunca în aer piața transferurilor riscând sancțiuni din partea UEFA? Pentru a câștiga Liga Campionilor? Poate, dar este vorba și espre o altă competiție. Acesta este un război real la nivel diplomatic – și anume criza din Golful Persic.
Ministrul de externe Jean-Yves Le Drian a făcut apel la calm între frații deveniți dușmani și a încearcat să dezvolte „măsuri de consolidare a încrederii“. Șeful diplomației franceze a apărut așadar ca un „facilitator“. Și se spune că și la Elysée, președintele Macron este „extrem de angajat în această criză“ dorind o rezolvare rapidă.
Ar putea fi transferul lui Neymar un eveniment care să ajute la aplanarea crizei?
În mod sigur, Qatarul vrea să iasă din această capcană și are nevoie de sprijin. De asemenea, el vrea să salveze Cupa Mondială, pe care celelalte țări din Golf vor acum să i-o smulgă. Așa că Doha a pus la punct o strategie eficiente de influență, bazată pe mai multe companii qatareze din Franța, Marea Britanie, SUA.
Deci, dacă ar fi să pariez, aș miza pe faptul că Neymar va fi parizian, scrie profesorul de la Sorbona în La Tribune.
