Home Analize Tolontan îl critică pe Tăpalagă

Tolontan îl critică pe Tăpalagă

0

Cătălin Tolontan îl critică pe Dan Tăpalagă. Mai bine zis critică atitudinea jurnalistului de la Hotnews față de Emil Hurezeanu.

Tăpalagă a scris joi un editorial pe hotnews la finalul căruia afirmă: ”In loc de concluzii, ar mai lipsi sa inceapa sa-si rasplateasca prietenii si sustinatorii cu sinecuri, trimitandu-i ambasadori. Din cate aud (inclusiv din presa locala), Klaus Iohannis intentioneaza sa-l numeasca la Berlin pe Emil Hurezeanu, fara indoiala un bun cunoscator al spatiului german si un excelent jurnalist de politica externa. Foarte probabil ca dl. Hurezeanu va reprezenta cu cinste si onoare Romania in Germania, cu toate iesirile sale discutabile din ultima vreme impotriva procurorilor.”

În replică, Tolontan scrie:

Aici sînt într-un dezacord major cu Dan Tăpălagă. Întîi de toate. Dacă numirea lui Emil Hurezeanu la Berlin se va confirma, postul de ambasador în Germania nu e nicidecum o sinecură.Nu doar că slujba de la Berlin nu e bine retribuită, dar presupune și o responsabilitate specială. Hurezeanu cîștigă mult mai bine la Digi 24 decît ar cîștiga ca ambasador.  Ca invitat în studioul televiziunii RCS-RDS, n-are pe cap problemele unei comunități educate și exigente compusă din românii din Germania și nici recalibrarea relației țării cu cea mai mare putere europeană.La 60 de ani pe care-i va împlini în august anul acesta, jurnalistul ar putea să joace golf și să se gîndească la cărțile nescrise, ceea ce fac colegii săi de generație cu legitimitatea că au muncit o viață fără sîmbete și duminici și cu edițiile aruncate mereu peste miezul nopții.Pentru un ziarist, nostalgia după lucrurile nescrise e nostalgia cea mai mare. Valabil pentru orice om, în fond. Ne arde amintirea a ceea ce n-am făcut, nu a ceea ce am făcut. Unde-i sinecura?În al doilea rînd, din această afacere de stat, nu Hurezeanu sau publicul vor fi beneficiarii primi, ci președintele și, oricît de hazardat ar suna, Germania. La cît de puține resurse recunoscute de cunoaștere avem, o prezență remarcabilă la Berlin înseamnă o voce lucidă mai puțin în spațiul public din România.Diplomația ar cîștiga un ambasador, noi am pierde un ziarist.

Concluzia lui Cătălin Tolontan;

Mereu ne plîngem că nu avem oameni de calibru în serviciul public. Dar, ori de cîte ori, îi obținem, îi tratăm ca pe Andrei Pleșu, Horia-Roman Patapievici, Sever Voinescu sau Mircea Mihăieș. Sînt doar cîteva exemple, situațiile dureroase au fost mai multe. Cînd se întîmplă, nu statul îi cadoristește cu funcții, ci ei ne răsplătesc prin implicare.

Însă, aproape de fiecare dată, oamenii pleacă avînd sentimentul sacrificiului inutil, însoțiți de murmurul omniscient, ”lasă că știm noi mai bine ce ați profitat…”. Iar de cînd au apărut triburile postacilor pe net, greața este garantată.

Ad

Exit mobile version