Candidatul socialiştilor europeni pentru a-i succeda în 2019 lui Jean-Claude Juncker la conducerea Comisiei Europene, olandezul Frans Timmermans, ascunde în spatele zâmbetului său plăcut o ambiţie politică ce este contrariată de pierderea influenţei familiei sale politice, reunită în congres vineri şi sâmbătă la Lisabona, transmite Agence France Presse citată de Agerpres.
Fost ministru de externe al Olandei, acest nepot de mineri născut la Maastricht pe 6 mai 1961 este considerat unul dintre cei mai strălucitori membri ai echipei formate de Jean-Claude Juncker.
Numit prim-vicepreşedinte, el are imaginea omului puternic al ‘Comisiei politice’ dorite de luxemburghezul Juncker.
Jean-Claude Juncker a întărit această impresie în discursul său în faţa Parlamentului European la învestirea echipei sale, pe 22 octombrie 2014. ”Preşedintele sunt eu, dar i-am delegat o parte însemnată a prerogativelor mele prim-vicepreşedintelui. Frans Timmermans este mâna mea dreaptă şi sper că va fi şi mâna mea stângă”, declara Jean-Claude Juncker cu acea ocazie.
Însă eminenţa cenuşie a lui Jean-Claude Juncker, creştin-democratul german Martin Selmayr nu a înţeles astfel lucrurile. Şef de cabinet al preşedintelui, promovat apoi secretar general al Comisiei Europene, el a primit mână liberă în privinţa pregătirii deciziilor şi se asigură că preşedintele şi cabinetul său au mereu ultimul cuvânt în faţa comisarilor europeni.
Realitatea puterilor lui Frans Timmermans a suscitat rapid multe semne de întrebare. ”S-a tot spus şi scris despre mine: Timmermans nu are nimic de făcut, Timmermans este responsabil cu cochilii goale”, a mărturisit el, cu amărăciune, într-un interviu acordat AFP la câteva luni după preluarea funcţiei.
Responsabil pentru relaţii interinstituţionale, stat de drept şi Carta drepturilor fundamentale, Frans Timmermans suferă de pe urma faptului că este lăsat în umbră.
Bonomia arătată în conferinţele de presă de acest diplomat poliglot nu a reuşit să mascheze un anumit disconfort, au mărturisit în discuţii private mai mulţi membri ai Comisiei. Desemnarea francezului Michel Barnier drept negociator-şef pentru Brexit a fost primită ca o umilinţă, au explicat ei.
”Timmermans este vicepreşedinte al Comisiei. El are alte lucruri de făcut’‘, explica la acea vreme Jean-Claude Juncker într-o declaraţie pentru cotidianul belgian Le Soir.
‘Bruiajul’ nu a durat însă mult. Frans Timmermans a revenit în prim-plan cu sprijinul lui Juncker pentru a denunţa încălcările statului de drept în Polonia, Ungaria şi România. El a făcut să se declanşeze împotriva Poloniei procedura prevăzută de articolul 7 pentru a sancţiona încălcarea valorilor Uniunii Europene.
Dar acţiunea sa a fost rapid strunită de Partidul Popular European (PPE), aflat în situaţia de a-l apăra pe unul dintre membrii săi, premierul ungar Viktor Orban, considerat drept ‘copilul teribil al familiei’.
Frans Timmermans a pornit aşadar în campanie în încercarea de a-i succeda preşedintelui său (Jean-Claude Juncker, n.red.) la alegerile europene din mai 2019 şi de a apăra conceptul său de Europă mai aproape de cetăţeni. Catolic, el crede în Europa şi vrea să combată tentaţiile unei replieri către identitatea naţională.
Renunţarea din partea colegului său slovac Maros Sefcovic, la rândul său vicepreşedinte al Comisiei Europene, i-a permis lui Timmermans să devină campionul familiei social-democrate în această luptă. Dar ambiţia sa riscă încă o dată să fie contrariată. ”El nu are nicio şansă” de a prelua conducerea Comisiei, sunt de părere colegi de-ai săi social-democraţi.
Estimările pentru alegerile europene din mai anul viitor estimează că socialiştii vor obţine 137 de mandate în viitorul Parlament European, comparativ cu 187 în prezent.
Viitorul european se anunţă şi mai nesigur pentru Frans Timmermans întrucât partidul său, PvdA, este în opoziţie în Olanda şi pentru că premierul liberal Mark Rutte nu are niciun motiv să îi ofere un nou mandat de comisar european, încheie AFP.
