Avocatul si expertul anticoruptie american Robert Carmona-Borjas a dezvaluit intr-un articol publicat pe data de 1 octombrie 2016 in publicatia The Hill, din Washington DC, riscurile pe care activitatile abuzive ale DNA le au asupra drepturilor omului, vietii private si democratiei din Romania, scrie Coaliția Românilor din SUA:
Dupa ce scoate in evidenta succesele DNA, asa cum rezulta acestea din sondaje sau diferite statistici, autorul vorbeste despre o „latura mai intunecata” a luptei anticoruptie din Romania.
„Este deja o rutina pentru mass-media din Romania sa stationeze echipe de filmare in fata sediul DNA, pentru a prinde imaginea zilei cu o personalitate politica in catuse, deplasandu-se spre masina politiei”, a spus autorul, iar „acest fapt ridica unele probleme”.
Prima problema este potentialul enorm ca lupta anticoruptie sa fie folosita „pentru plata politelor [personale] si urmarirea rivalilor”, data fiind usurinta cu care se poate deschide un dosar si porni o „investigatie compromitatoare care poate pune capat unei cariere”.
A doua problema e legata de incalcarea drepturilor omului si a respectului vietii private.
„DNA-ul este foarte dependent in acuzare de interceptarile telefonice si alte probe furnizate de catre serviciile de informatii romanesti, inclusiv SRI”, a spus autorul.
Acesta a facut referire la istoria din perioada comunista, cand Securitatea lui Ceausescu comitea abuzuri „la scara larga”, lucru continuat si dupa caderea comunismului.
„In 1996, avertizorul de integritate din SRI Constantin Bucur a divulgat dovezi ca serviciul a fost angajat intr-un program secret si ilegal de ascultare a telefonelor politicienilor, functionarilor publici si jurnalistilor”, a spus autorul.
Mai recent, „cu doar cateva zile in urma, un tribunal din Bucuresti a exclus interceptari si alte probe obtinute ilegal din dosarul DNA avand ca obiect acuzatia de luare de mita formulata impotriva Liei Olguta Vasilescu, primarul orasului sudic Craiova”, a mai spus autorul.
A treia problema este legata de „socanta” diversitate a acuzatiilor care fac obiectul anchetelor DNA.
„DNA investigheaza tot felul de infractiuni, de la spalare de bani si evaziune fiscala, pana la fraude marunte. Un politician este chiar acuzat de DNA ca a condus fara permis”, a spus Carmona-Borjas.
Aici a dat si exemplul lui Gabriel Oprea, care este acuzat de catre DNA pentru ucidere din culpa, facandu-l pe autor sa se intrebe daca „ar trebui procurorii anticoruptie sa investigheze astfel de lucruri”.
Autorul invita, insa, sa se priveasca dincolo de cazurile trimise in judecata, la cele care nu avanseaza deloc si la potentialul de santaj pe care acestea il au.
„Ca tanar avocat in tara mea natala, Venezuela, am intalnit ofiteri de politie si din serviciile militare care santajau tot timpul. Victima era luata pentru interogatoriu, i se prezentau unele dovezi de un anumit fel si i se spunea ca acuzatia putea fi clasata in schimbul a ceva. Acel ceva putea fi o proba impotriva unui peste mai mare. Sau, cel putin in Venezuela, ar putea fi bani”, a spus autorul.
„In hatisul generat de statistici, exista o statistica care ar trebui sa provoace ingrijorari”, si anume ca numai 10% din dosarele deschise de DNA sunt trimise in judecata, ceea ce-l face pe autor sa se intrebe ce se intampla cu restul dosarelor.
„Este necesar sa intreb, ce se intampla cu restul de 90%? Imaginati-va cat de multa autoritate discretionara pune acest fapt in mainile echipei de 97 de procurori ai doamnei Kovesi si cat de largi sunt limitele pentru eroare sau, mai rau, pentru abuz”, a spus Carmona-Borjas.
“Coruptia oficiala merita si necesita o urmarire penala acerba. Dar, din ce punct zelul trece o linie si compromite politica in general – adica democratia – in loc de politicienii corupti?”, si-a concluzionat autorul articolul.
Mentionam ca pe data de 4 iunie 2016 Congresmena Loretta Sanchez, co-presedinta grupului de prietenie cu Romania din Congresul SUA, a exprimat ingrijorari cu privire la incalcarile documentate ale drepturilor omului sub pretextul combaterii coruptiei in Romania.
Despre autor
Robert Carmona-Borjas este avocat si expert in chestiuni militare, securitate nationala, anticoruptie, buna guvernare si apararea drepturilor omului.
Este unul dintre profesorii de la American University din Washingfton DC si a predat la George Washington University. Originar din Venezuela, Robert Carmona-Borjas a cerut dupa 2002 azil politic in Statele Unite.
Robert Carmona-Borjas este cofondatorul Fundatiei Arcadia, o fundatie anti-coruptie creata cu scopul de a promova valorile statului de drept si ale democratiei in regiuni politice tumultoase din jurul lumii.
Publicatia The Hill are cea mai larga circulatie in mediul politic din Washington DC, fiind citita de birourile tuturor membrilor din Congress, de lideri de opinie, institutii americane si oameni de afaceri. Publicatia se focalizeaza in principal pe politica, afaceri si relatii internationale si acopera mediatic evenimentele de la Casa Alba, Congres si campaniile pentru alegerile la nivel federal.
Pentru referinta, oferim o traducere integrala in romana a articolului Romania and when curbing corruption warrants investigation publicat in The Hill.
Un teribil accident rutier petrecut cu un an in urma in Bucuresti, capitala Romaniei, este din nou pe primele pagini ale ziarelor locale, alimentand o dezbatere asupra privilegiilor si interferentei politice.
Intr-o seara, devreme, in octombrie 2015, masina ministrului de interne de atunci Gabriel Oprea si o escorta a politiei se indrepta cu viteza spre domiciliul ministrului aflat in cartierul Cotroceni, din vestul Bucurestiului. Ploua. Escorta – o masina de politie si un politist pe motocicleta – deschideau calea. Dintr-o data, motocicleta cade intr-o groapa mare. In mod tragic, ofiterul de politie Bogdan Gigina a murit in urma leziunilor cerebrale.
Consecutiv acestui fapt, ministrul Oprea a fost acuzat de ucidere din culpa – echivalentul grav al omorului prin imprudenta in alte jurisdictii. Principala baza pentru acuzatie a fost faptul ca acesta a ordonat o escorta – lucru interzis de legea romaneasca, o reactie la unele dintre avantajele de care [unii] se bucurau sub regimurile anterioare romanesti. Oprea a fost acuzat de catre Directia Nationala Anticoruptie (DNA).
Remarcati numele agentiei. A fost aceasta o chestiune de coruptie?
Romania a fost printre cele mai corupte tari din Uniunea Europeana. Indicele anual de perceptie al coruptiei facut de Transparency International in ultimul lor sondaj, pentru 2015, a evaluat Romania ca fiind a 58-a cea mai corupta tara, fiind totodata pe locul trei dintre cele 28 de state UE, la egalitate cu Grecia.
Sub masiva presiune diplomatica de la Washington, Romania a adoptat o abordare extrem de agresiva pentru imbunatatirea situatiei. La inceputul acestui an, Ambasadorul american Hans Klemm a cerut partidelor politice din Romania sa elimine de pe listele lor electorale orice persoana care este investigata. Klemm a fost un sustinator fervent al DNA-ului si a procurorului ei sef, Laura Codruta Kovesi. Tanara, energica si sobra, Kovesi a devenit un star in cadrul comunitatii anti-coruptie la nivel mondial.
In fapt, sub conducerea ei, DNA-ul este mai popular si mai de incredere decat insusi guvernul. Sondajele au indicat ca DNA-ul se bucura de increderea a 59,8% din populatia Romaniei, in comparatie cu 11% cat are parlamentul tarii.
In mare parte, acest lucru se datoreaza faptului ca stabilimentul intregii clase politice din Romania a devenit tinta. Raportul de activitate al DNA pentru anul 2015 enumera printre condamnati un prim-ministru, cinci ministri, 16 deputati, cinci senatori, 97 de primari sau de vice-primari, 15 presedinti sau vicepresedinti ai consiliilor judetene si 32 de directori de companii nationale (cu capital de stat).
Fara indoiala, acestea sunt rezultate impresionante. In 2015, agentia a inregistrat o uluitoare rata de condamnari de 90%, castigand cazuri impotriva a 970 de inculpati.
Dar exista o latura mai intunecata. In hatisul generat de statistici, exista o statistica care ar trebui sa provoace ingrijorari.
In 2015, DNA a deschis 10.200 de dosare pentru investigatii. Indiferent de standard, acesta este un numar socant, cu atat mai mult atunci cand se ia in considerare ca multe dintre tintele acestor investigatii sunt oficiali publici bine-cunoscuti.
Este deja o rutina pentru mass-media din Romania sa stationeze echipe de filmare in fata sediul DNA, pentru a prinde imaginea zilei cu o personalitate politica in catuse, deplasandu-se spre masina politiei.
Acest fapt ridica unele probleme.
In primul rand, exista un potential enorm pentru plata politelor [personale] si urmarirea rivalilor. Ce anume poate duce la deschiderea unui dosar? Un apel anonim dat de pe un telefon cu cartela pre-pay sau un document care e lasat intr-un plic maro ar putea fi tot ceea ce este necesar, conducand la o investigatie compromitatoare care poate pune capat unei cariere.
In al doilea rand, exista probleme serioase legate de drepturile si respectul vietii private. Sistemul judiciar romanesc prevede arestarea preventiva – retinerea suspectilor inainte ca acestia sa fie condamnati. Cele mai recente cifre disponibile indica faptul ca aceste arestari, care se stabilesc pentru 30 de zile sau mai mult, au crescut la 10.473 in 2013, numarul fiind pentru intregul sistem judiciar romanesc. Nu sunt disponibile cifre referitoare la retinerile efectuate de DNA, dar criticii locali au acuzat DNA ca abuzeaza sistemul.
DNA-ul este foarte dependent in acuzare de interceptarile telefonice si alte probe furnizate de catre serviciile de informatii romanesti, inclusiv SRI.
SRI-ul are o istorie. In 1996, avertizorul de integritate din SRI Constantin Bucur a divulgat dovezi ca serviciul a fost angajat intr-un program secret si ilegal de ascultare a telefonelor politicienilor, functionarilor publici si jurnalistilor. Pe fondul amintirilor inca proaspete a abuzurile la scara larga facute de Securitatea de pe timpul lui Ceausescu, [dezvaluirile lui Bucur] au generat un scandal imens.
In fapt, cu doar cateva zile in urma, un tribunal din Bucuresti a exclus interceptari si alte probe obtinute ilegal din dosarul DNA avand ca obiect acuzatia de luare de mita formulata impotriva Liei Olguta Vasilescu, primarul orasului sudic Craiova.
In al treilea rand, diversitatea acuzatiilor care fac obiectul anchetelor DNA este socanta. DNA investigheaza tot felul de infractiuni, de la spalare de bani si evaziune fiscala, pana la fraude marunte. Un politician este chiar acuzat de DNA ca a condus fara permis.
Apoi, e fostul Ministru de Interne. Cazul sau este din nou in stiri pentru ca sefa DNA a incercat – dar nu a reusit – sa convinga Senatul sa ii ridice imunitatea parlamentara lui Oprea. Acest lucru a atras weekendul trecut protestatari pe strazi si promisiunea lui Oprea ca va demisiona si se va pune la dispozitia justitiei.
Pe scurt, insa, cazul impotriva sa are legatura cu un accident de circulatie, chiar daca unul ingrozitor. Si intrebarea ramane: ar trebui procurorii anticoruptie sa investigheze astfel de lucruri?
Iar aici trebuie sa privim dincolo de cazurile trimise in judecata. De asemenea, trebuie sa luam in considerare cazurile care nu avanseaza deloc.
Ca tanar avocat in tara mea natala, Venezuela, am intalnit ofiteri de politie si din serviciile militare care santajau tot timpul. Victima era luata pentru interogatoriu, i se prezenta unele dovezi de un anumit fel si i se spunea ca acuzatia putea fi clasata in schimbul a ceva. Aceasta ar putea fi o proba impotriva unui peste mai mare. Sau, cel putin in Venezuela, ar putea fi bani.
Acum, ganditi-va la numerele romanesti: 10.200 dosare deschise intr-un an, 970 condamnari si o rata de condamnare de 90%. Acest lucru inseamna ca doar putin peste 10% din dosarele deschise se finalizeaza cu un rechizitoriu.
Este necesar sa intreb, ce se intampla cu restul de 90%? Imaginati-va cat de multa autoritate discretionara pune acest fapt in mainile echipei de 97 de procurori ai doamnei Kovesi, si cat de largi sunt limitele pentru eroare sau, mai rau, pentru abuz.
Coruptia oficiala merita si necesita o urmarirea penala acerba. Dar, din ce punct zelul trece o linie si compromite politica in general – adica, democratia – in loc de politicienii corupti?
