”Săptămâna trecută, China a ieșit din autocrație și a intrat în dictatură, atunci când Xi Jinping, deja cel mai puternic om din lume, a căpătat permisiunea de a avea un număr nelimitat de mandate prezidențiale. Aceasta nu este doar o schimbare majoră pentru China ci și dovada că pariul de 25 de ani al Vestului pe China a eșuat.
Liderii occidentali au crezut că prezența Chinei în economia globală, o va lega de sistemul bazat pe regulile stabilite după cel de-al doilea război mondial. Ei sperau că integrarea economică va încuraja China să evolueze către o economie de piață și că, pe măsură ce chinezii vor deveni mai bogați, poporul va începe să ceară libertăți democratice, drepturi și domnia legii.
A fost o viziune demnă, pe care – spun autorii – și revista The Economist a împărtășit-o.
Domnul Xi Jinping și-a folosit puterea pentru a reafirma dominanța Partidului Comunist și a poziției sale în cadrul acestuia.
Din ce în ce mai mult, el face din sistemul său autoritar un rival al democrației liberale. America are acum nu doar un rival economic, ci și unul ideologic.
Pariul legat de integrarea pe piețe a avut mai mult succes – China s-a inserat în economia globală. Este cel mai mare exportator din lume, cu peste 13% din total.
Cu toate acestea, China nu este în prezent o economie de piață și nici nu va fi vreodată. În schimb, controlează din ce în ce mai mult afacerile prin brațul lung al puterii de stat.
Vestul a pierdut pariul pe China, și asta chiar în momentul în care propriile democrații suferă o criză de încredere.
Președintele Donald Trump a anticipat amenințarea chineză, însă el privește doar către deficitul bilateral, care nu este în sine o amenințare.
Un război comercial ar submina tocmai normele pe care ar trebui să le protejeze și îi va lovi pe aliații Americii, exact atunci când este nevoie de unitate în fața agresiunii chinezești. Și, oricât de mult clamează domnul Trump, promisiunea lui de a „face America mare din nou”, refugiul în unilateralism poate doar să întărească poziția Chinei.
China și Occidentul vor trebui să învețe să trăiască împreună, cu diferențele lor.
Rivalitatea nu trebuie să ducă la război. Dar setea domnului Xi pentru putere a ridicat șansa unei instabilități devastatoare.
Nu dictatura a fost pariul pe care Ocidentul l-a făcut în raport cu China. Dar acolo s-a ajuns”.