Camera de Comerț Sibiu, alături de entitățile din Vâlcea și Bacău au demarat un dosar penal împotriva Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR) prin care se aduc opt posibile cauze penale, transmite Turnul Sfatului.
”Este decizia Adunării Generale a CCIA Sibiu în ce privește atacarea deciziilor luate în Adunarea Generală a CCIR din luna Noiembrie 2022 și plângere în ce privește banii devalizati din CCIR sub formă de plăti (indemnizații) ilegale cu încălcarea legii 335/2007 privind Camerele de Comerț. Banii se scurg în buzunarele persoanelor fizice cu funcții (președinte, vicepreședinți, vicepreședinți la nivel de reprezentare, etc) deși legea prevede foarte clar că pot fi indemnizați doar membrii colegiului de conducere și atât! Al treilea mandat al Președintelui Camerei Naționale se consideră și el că fiind ilegal. Eu am fost mandatat să semnez, nu este demersul meu ci al Adunării Generale a Camerei Sibiu”, a declarat pentru Turnul Sfatului președintele CCIA Sibiu, Octavian Isăilă.
În plângere se menționează că CCIR e acuzată de „constituire de grup infracțional organizat, delapidare, folosirea influenței ori autoritatea de conducători a unor persoane juridice fără scop patrimonial în scopul obținerii de bani, de bunuri ori de alte foloase necuvenite, falsificarea de înscrisuri sub semnătură privată, fals în declarații, abuz de încredere și gestiune frauduloasă împotriva celor vinovați”.
Se estimează că actuala conducere a CCIR ar fi devalizat instituția cu 5 milioane de euro.
CCIR este condusă de Mihai Daraban, un personaj controversat
Mihai Daraban a fost membru PSD, fiind la un moment dat șeful organizației de tineret. El este băiatul directorului Șantierului Naval Constanța, și el fost PSDR-ist. Probabil că ”papa” i-a făcut pîrtie în noul partid numit PSD în care Mihai Daraban a ocupat și funcția de șef al Organizației Județene de Tineret, din care funcție a fost înlocuit de un alt personaj al Dobrogei. Adică de Radu Mazăre, scria Cornel Nistorescu în Cotidianul.
CE MAI SPUNEACORNEL NISTORESCU DESPRE MIHAI DARABAN, SEFUL CCIR:
Mihai Daraban a fost și directorul unui grup de firme Histria, aparținînd omului de afaceri Gelu Bosînceanu, unul din pilonii lui Traian Băsescu pe Litoral. Cum a ajuns Mihai Daraban să ocupe scaunul de președinte al CCIR, după ce Mihail Vlasov transformase CCIR într-o afacere personală, într-un soi de club-cazinou al liberalilor? Greu de răspuns, cîtă vreme în CCIR pentru a-și atinge scopul s-au adunat și amante, și pile politice (de obicei liberale) și fiice și nepoate, și servicii secrete și acoperiți dubioși. Cert este că, de la instalarea sa din iunie 2014, Mihai Daraban a fost un fel de apă sfințită. A plătit reclama la televiziuni la care să mai apară ca invitat, a organizat călătorii și schimburi de experiență, fiind un soi de călător stil Klaus Iohannis. Nimeni nu putea să-i zică, ”un te duci, tu, mielule”, căci cooperări și colaborări economice ar fi putut fi justificate și dacă ar fi mers la o bilaterală pe Marte sau la Camera Maimuțelor din Guyana Britanică.
Mihai Daraban are cîteva ”merite”! A prilejuit apariția la microfon a unor polticieni pe care nici Dracul nu i-ar fi băgat în seamă, a organizat cele mai plictisitoare reuniuni și dezbateri pe teme economice și, în cei cinci ani de președinție, (vedeți cite kilograme ca de Crăciun a luat în plus!) nu a izbutit să determine nici o influență importantă în economie. Mai întîi să recapitulăm care este misiunea CCIR, citez:
”Susține comunitatea de business și interesele acesteia prin demersuri specific de reprezentare și advocacy, concretizate printr-un dialog deschis cu autoritățile administrației publice, mediul asociativ și organismele internaționale publice și private”.
A susținut comunitatea de business pînă n-a mai putut ! Că Mihai Daraban a vorbit cu și prin toată lumea, poate chiar cu majoritatea camerelor de comerț de pe glob nu am nici o îndoială. Folosul este însă nesemnificativ, ca să nu zicem nul.
De ce? Camera de Comerț a României era paralizată de pe vremea lui Mihai Vlasov și a Alinei Gorghiu, de pe vremea Rolls Roice-ului CCIR, cel care trăda viața de nababi a șefilor din clădirea de pe malul Dâmboviței.
Ce misiune a avut Mihail Vlasov? Aceeași ca și Mihai Dărăban! Iar acesta învîrte cam aceleași lucruri ca și Vlasov. De aceea răbufnirea critică la adresa guvernului Dăncilă este cu atît mai surprinzătoare.
Cîtă vreme CCIR este prin lege ”un factor de moderație între decidentul politic și mediul privat, fiind pe deplin angajată în conturarea și influențarea politicilor publice de susținere a antreprenoriatului și a mediului de afaceri, menite să stimuleze dezvoltarea și competitivitatea companiilor și dinamizarea nivelului investițiilor”, Mihai Daraban ar fi trebuit să nu joace rolul de ciomag politic al președintelui Iohannis, bun de bumbăcit guvernul PSD.
De la instalarea președintelui Klaus Iohannis, Mihai Daraban n-a fost mai mult decît un elegant deschizător de uși sau un organizator de evenimente la care președintele să își verse înțelepciunea. Probabil că între cei doi s-a cimentat o relație care poate veni pe filiera Traian Băsescu sau pe celelalte cîteva cărări ale Domnului. Oricum, reacția violentă a lui Mihai Daraban trebuie privită cu lupa. Cu siguranță, el nu face parte din categoria celor care sunt gata să își piardă postul de dragul unui principiu sau al unui adevăr. S-ar fi sacrificat de dragul capitalului și firmelor românești și n-ar fi scos pe gură propozițiile pe care le reproduc mai jos:
„Am asistat la foarte multe ocazii când capitalul românesc era descalificat din primul paragraf pentru că erau condiţii fie de cifră de afaceri, fie de experienţă anterioară, unde nu aveam cum să ne calificăm. (..) Am luat foc la propriu şi la figurat în momentul anului 2017, când am văzut un atac deşănţat asupra capitalului străin din România. Trebuie să conştientizăm, să fim realişti şi să ştim că acest capital a adus stabilitatea macroeconomică a României”.
Nu am nici o îndoială că Mihai Daraban este genul de om care răspunde la mai multe comenzi și care afirmă și susține tot ce este nevoie, uneori fără să gîndească. El este autorul unei fraze care îl privește și pe dînsul și pe cei din echipa sa de la CCIR:
„Trebuie să punem România la muncă. Ne-a spus Eurostatul acum trei săptămâni că 1,68 de milioane de oameni între 18 şi 60 de ani din România nu au muncit niciodată.”
Dacă am pune CCIR la muncă, dacă Mihai Daraban ar alerga mai mult în folosul membrilor CCR și ar mai slăbi puțin, cu siguranță că tîrgurile și expozițiile românești n-ar fi atît de anemice, de dezordonate, de mediocre, de îngălate chiar.
Dacă Mihai Daraban ar fi mai mult decît un păpușat, CCIR ar juca un rol mai de dai Doamne în creșterea economiei românești.
De cite ori îl văd la televizor mă aștept să apară și Toma Caragiu îmbrăcat milițian, de parcă s-ar derula o secvență dintr-un film vechi cu iz de actulitate.
Poziția CCIR față de demersurile președinților Camerelor județene din Bacău, Sibiu și Vâlcea
București, 13 martie 2023.
Sunt mai bine de opt ani de când Camera Națională și Camerele județene se străduiesc pentru refacerea imaginii unei instituții grav afectate de conducerea și comportamentul abuzive și iresponsabile ale fostului președinte al Camerei Naționale – Mihail Vlasov.
În demersul de refacere a patrimoniilor Camerei Naționale și a Romexpo S.A. reprezentanții acestora folosesc toate mijloacele legale, inclusiv executarea silită a fostului președinte, însă trebuie arătat că, alături de devalizarea celor două entități, Vlasov a neglijat, până la întreruperea efectivă, oricare alte activități și vocații specifice sistemului cameral și, mai ales, prin atitudine și suficiență, a suprimat orice relații instituționale cu mediul de afaceri și deopotrivă cu decidenții, făcând sistemul cameral din România nefrecventabil.
Coincidență sau nu, tot opt ani sunt de când, într-o veritabilă excepție față de majoritatea celor care definesc și muncesc la refacerea imaginii sistemului cameral, doi dintre președinții de Camere județene (Bacău și Vâlcea), aleg să conteste orice și oricând se întâmplă ceva în viața Camerei Naționale, promovând false conflicte instituționale prin acțiuni la instanțele de judecată, plângeri în Parlament sau luări publice de poziție împotriva Camerei Naționale și a conducătorilor acesteia.
Recent, la sfârșitul anului trecut, celor doi președinți menționați, li s-a alăturat un al treilea președinte, din județul Sibiu, în realitate un interpus al funcției de președinte al Camerei Sibiu, în fapt un personaj cercetat penal în prezent, pentru fapte asimilate celor de corupție și care, prin intermediul unui Statut al Camerei Sibiu (Statut total nelegal și ilegitim față de ceea ce ar trebui să concorde cu Statutul-cadru al unei Camere județene așa cum este prevăzut de lege), a reușit să se instaleze la conducerea Camerei din Sibiu și să o controleze într-un interes vădit contrar celui al mediului de afaceri din județ.
Deși Camerele județene sunt membre de drept ale Camerei Naționale, iar destinele acesteia se decid exclusiv prin Adunarea Generală a membrilor, cei 3 președinți de Cameră au ales să lipsească cu desăvârșire de la ședințele anuale, în mod constant din anul 2012 și până în prezent.
Deși absenți la luarea deciziilor, aceștia au contestat tot ce s-a hotărât, aprobat sau chiar discutat în legătură cu activitatea Camerei Naționale – la instanța de judecată, în Parlament, și nu, în ultimul rând, în mass-media.
În toți acești, mai mult de opt ani, din 2014 și până în prezent, în cele mai importante momente din viața publică a Camerei Naționale și a sistemului cameral, au ales, cu bună știință, să le denigreze numele și imaginea, să le defăimeze, să încerce să dezbine unitatea sistemului și să-i știrbească reputația și onoarea, total împotriva strădaniilor majorității celorlalți 39 Președinți de Camere județene.
Au refuzat orice invitație și încercare de dialog, au persiflat și atacat continuu și fără a privi în ansamblu sistemul și, implicit, Camera Națională, desconsiderând orice demers al majorității pentru refacerea imaginii sistemului cameral și pentru modernizarea acestuia.
Un lucru este cert – dacă în acțiunea civilă introdusă la instanță, unde cei trei președinți afirmă și semnează, că în anul 2014, demisă prin moțiune de cenzură de către Adunarea Generală a fost persoana juridică Camera județeană Iași, și nu Vlasov, iar tot Camerele județene în speță acționează impersonal, necondiționate în vreun fel de președinții care le conduc, înseamnă că tot ele, Camerele din Bacău, Sibiu și Vâlcea au ales să fie absente, începând cu anul 2012 și până în prezent, la ședințele Adunării Generale a membrilor CCIR.
Față de plângerea penală formulată apreciem faptul că un asemenea demers va fi în măsură să dovedească natura defăimătoare și calomnioasă a conduitei celor trei președinți de Cameră.
Biroul de comunicare publică
