Un scandal stă să izbucnească în timp ce povestea cu evreii spioni încă nu s-a stins complet: în buricul capitalei, la librăria ”Mihai Eminescu”, s-a lansat vineri volumul ”Holocaustul – o gogoriță diabolică”, scris de colonelul SRI în rezervă Vasile I.Zărnescu, scrie Bogdan Tiberiu Iacob pe inpolitics.ro.
COMENTARIUL DE PE INPOLITICS:
”Auschwitz-ul, Treblinka, Dachau şi celelalte „lagăre“ erau, de fapt, un fel de falanstere sau chibuţuri internaţional-socialiste, de care nemţii erau mândri până la urechi, unde îşi conduceau oaspeţii veniţi de pretutindeni pentru a vedea ceea ce părea de necrezut: deţinuţii germani sau de alte naţionalităţi nu trăiau ca ocnaşii francezi din Guyana, nici ca sclavii din Gulagul sovietic, coloniile englezeşti sau închisorile americane gen Guantanamo, din Irak, Afganistan şi chiar de la noi, după unele persistente zvonuri. Fostele „lagăre“ germane aveau moneda lor proprie, bulevarde, străzi, piscine, curăţenie exemplară, echipe sportive, apă caldă, apă rece, tot confortul modern, inclusiv bordel pentru oamenii muncii. Lagărele populate îndeosebi cu jidani erau administrate, în interior, de echipe de jidani, în care posibilitatea de a face „gheşefturi“ era la ea acasă; se făcea şi trafic de valută, inclusiv sovietică, mai ales după Bătălia de la Stalingrad, cînd devenise evident că Blitzkrieg-ul spre Est se oprise şi începuse retragerea spre Vest”.
Extrem de interesant, cartea ex-sereistului, pe a cărei copertă acesta apare în toată splendoarea uniformei sale militare, a fost lansată încă de acum doi ani, fără ca autorului să i se clintească vreun fir de păr.
Asta, în condițiile în care ordonanța de urgență 31/2002 stipula, la art.6 ”Contestarea sau negarea în public a Holocaustului ori a efectelor acestuia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi”.
Ori, în condițiile în care reputatul ziarist Ion Cristoiu a fost amendat cu milioane de lei doar pentru că l-a numit pe Raed Arafat ”arab”.
Anul trecut, a intrat în vigoare celebra lege a lui Crin Antonescu, care introduce și mai multe nuanțe: ”Negarea, contestarea, aprobarea, justificarea sau minimalizarea in mod evident, prin orice mijloace, in public, a holocaustului ori a efectelor acestuia, se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda”.
În cazul în care faptele sus pomenite sunt realizate printr-un sistem informatic, închisoarea urcă pînă la cinci ani.
Colonelul Zărnescu își difuzează opiniile și pe internet, și prin cărți, și e bine mersi.
Anul trecut, într-un articol publicat pe siteul ziarulnatiunea.ro, el scria despre legea lui Antonescu: ”În 24 iunie a.c., înainte de a-și lua vacanța de vară, parlamentarii s-au dovedit la fel de ignoranți, de lichele și de anti-români ca senatorii și au votat-o aproape în unanimitate: trei s-au abținut, doi au absentat (probabil, să se eschiveze: să nu se spună că au fost contra și să cadă de naționaliști, și nici să nu fie nevoiți să fie pro și să fie dovediți, ulterior, ca trădători), câțiva au dormit, iar ceilalți, vreo șase sute și ceva, au votat „la foc automat“.
Demagogul Crin Antonescu a fost consiliat, fără îndoială, de șeful său de campanie electorală de atunci, Niels Schnecker, să ne pună laţul de gât, prin extinderea ariei de acțiune și accentuarea pedepselor prevăzute de O.U.G. nr. 31/2002”.
Atît de bine s-a pus ”lanțul de gît” negaționiștilor Holocaustului încît, iată, azi, cartea fostului sereist e lansată în centrul Capitalei, la un preț de cca. un milion de lei vechi, care îi poate aduce o avere autorului, în caz de succes.
Să aibă legătură această protecție misterioasă cu statutul său de sereist în rezervă?
Deloc exclus.
Contactat de Inpolitics, deputatul evreilor din România, Aurel Vainer, o scaldă: ”Da, știu cazul dlui.Zărnescu, dar nu prea am avut ce face pînă acum pentru că ordonanța 31/2002 nu era foarte clară în aplicare, că unele lucrări negaționiste erau, de fapt, ”științifice”, cu caracter ”istoric-documentar” etc, abia după legea dlui.Antonescu, de anul trecut, s-au mai schimbat lucrurile”.
Deputatul recunoaște că nu știe cine ar trebui să se sesizeze în acest caz ori dacă Parchetul e obligat să se autosesizeze: ”Cred că cei de la Institutul Wiesel ar trebui să reacționeze, sau autoritățile statului, o să studiez și eu chestiunea și o să văd ce ar fi de făcut”.
