SRI face, din nou, „câmp tactic” din Justiție

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

În timp ce lumea e cu ochii pe fantomaticul proiect de lege al SRI, încă nerevendicat de cineva, ministrul Justiției strecoară în propunerile de modificare a codurilor penale dreptul serviciilor secrete de a furniza justiției probe, sub forma celebrelor interceptări. Adică exact ceea ce Curtea Constituțională a blocat în ultimii ani, considerîndu-le abuzive.

Cum sună una dintre modificările lui Cătălin Predoiu la Codul de procedură penală, puse în dezbatere publică de ieri și care urmează a fi adoptate de coaliția parlamentară:

17. După articolul 139 se introduce un nou articol, art. 139-1, cu următorul cuprins:
„Art. 139-1. Înregistrările obținute din activități specifice culegerii de informații

(1) Înregistrările rezultate din activitățile specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale omului pot fi folosite ca mijloace de probă în procesul penal dacă din cuprinsul acestora rezultă date sau informații privitoare la pregătirea ori săvârșirea unei infracțiuni dintre cele prevăzute la art. 139 alin. (2) și au fost respectate prevederile legale care reglementează obținerea acestor înregistrări.
(2) Legalitatea încheierii prin care s-au autorizat activitățile respective, a mandatului emis în baza acesteia, a modului de punere în executare a autorizării, precum și a înregistrărilor rezultate se verifică în procedura de cameră preliminară de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia îi revine, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.”

Să reamintim.

Prin decizia 55/2020, CCR stabilise că ”dispozițiile art. 139 alin. (3) teza finală din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care nu privesc înregistrările rezultate ca urmare a efectuării activităților specifice culegerii de informații care presupun restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale ale omului desfășurate cu respectarea prevederilor legale, autorizate potrivit Legii nr. 51/1991.”

Respectivul alineat suna astfel:

”(3) Înregistrările prevăzute în prezentul capitol, efectuate de părți sau de alte persoane, constituie mijloace de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terții. Orice alte înregistrări pot constitui mijloace de probă dacă nu sunt interzise de lege).

Mai pe scurt, CCR a interzis procurorilor să folosească drept probe în procesele penale înregistrările obţinute de SRI pe legendarele mandate de siguranţă naţională (MSN) de culegere de informații.

E de la sine înțeles că ambele judecătoare ale Cotrocenilor, Simina Tănăsescu și Livia Stanciu, au făcut opinie separată:

”Considerăm că în cauză nu subzistă niciun element de natură să justifice soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate pronunțată, prin care se elimină, de plano, o categorie de mijloace de probă din procesul penal, respectiv înregistrările efectuate de autorități care îndeplinesc activități specifice culegerii de informații”.

Important de precizat, într-un anume punct, CPP a tot fost modificat de-a lungul timpului pînă la forma următoare:

”(2) Supravegherea tehnică se poate dispune în cazul infracțiunilor contra securității naționale prevăzute de Codul penal și de legi speciale, precum și în cazul infracțiunilor de trafic de droguri, infracțiunilor la regimul privind substanțele dopante, de efectuare de operațiuni ilegale cu precursori sau cu alte produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, infracțiunilor privind nerespectarea regimului armelor, munițiilor, materialelor nucleare, al materiilor explozive și al precursorilor de explozivi restricționați, de trafic și exploatarea persoanelor vulnerabile, acte de terorism, de spălare a banilor, de falsificare de monede, timbre sau de alte valori, de falsificare de instrumente de plată electronică, în cazul infracțiunilor care se săvârșesc prin sisteme informatice sau mijloace de comunicare electronică, contra patrimoniului, de șantaj, de viol, de lipsire de libertate în mod ilegal, de evaziune fiscală, în cazul infracțiunilor de corupție și al infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, infracțiunilor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene ori în cazul altor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare”.

Practic, în alineat sunt înghesuite mai toate infracțiunile majore, cu excepția furtului și a omorului.

Acum, cu noul adaos al lui Predoiu, interceptările pentru toate aceste fapte redevin mijloace de probă în justiție, adică Sf.Graal al serviciilor, dintotdeauna.