de Dunja Mijatovic, comisar pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, preluare Deutsche Welle
Tot mai multe ţări recurg la aplicaţii pentru a-şi supraveghea cetăţenii. Dar protecţia datelor trebuie asigurată în ciuda pandemiei.
COVID-19 a ucis deja mai bine de 200.000 de oameni în întreaga lume, mai bine de jumătate dintre ei în Europa. De aceea e de înţeles că guvernele trebuie să adopte măsuri dure. Şi, dat fiind că restricţiile se relaxează treptat, este decisiv ca măsurile restrictive să nu rămână în vigoare dincolo de perioada de necesitate.
Supravegherea este în context un exemplu tipic. În timp ce potenţialul uneltelor digitale pentru îndiguirea infecţiilor ar trebui cercetat în continuare, este posibil ca acestea să se îndrepte şi împotriva noastră. Dacă, de exemplu, pătrund în sfera noastră privată şi ne limitează capacitatea de a participa la viaţa socială? Acest risc a devenit între timp realitate în mai multe ţări europene.
Exemple îngrijorătoare de supraveghere
În Rusia, guvernul a recurs la camere video care recunosc feţele oamenilor pentru a impune ordinele de plasare în carantină. Fără a garanta că această tehnologie nu este folosită şi în alte scopuri. În Azerbaidjan, cetăţenii trebuie să raporteze prin SMS unui sistem electronic drumurile pe care le fac pentru ca poliţia să-i poată supraveghea. În Muntenegru, guvernul a publicat pe pagina sa de internet numele şi adresele persoanelor cărora li s-a cerut să se plaseze în carantină după întoarcerea din străinătate.
În Polonia, o aplicaţie introdusă la ordinul guvernului sileşte persoanele aflate în carantină să se treacă de mai multe ori pe zi în evidenţă, coordonatele lor de GPS fiind înregistrate. Nerespectarea acestei obligaţii poate avea drept efect intervenţia poliţiei şi plata unei amenzi usturătoare. Şi Turcia a anunţat o aplicaţie asemănătoare pentru controlul locului în care se află persoanele infectate cu SARS-CoV-2.
În Marea Britanie, cotidianul „The Guardian” a dezvăluit că firme de IT au folosit datele personale confidenţiale ale pacienţilor fără transparenţă şi fără a fi nevoite să dea socoteală pentru asta.
Standardele trebuie să fie valabile şi în timpul crizei
Acestea sunt doar cele mai neliniştitoare exemple, care atestă că în Europa există o tendinţă generală de supraveghere a populaţiei, ceea ce ridică o serie de întrebări în privinţa compatibilităţii cu standardele de protecţie a datelor.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a recunoscut că se poate ajunge la limitări şi culegerea datelor personale poate fi necesară în anumite situaţii de urgenţă. Instanţa a subliniat însă că statele au permisiunea de a recurge la aceste instrumente numai în condiţii extraordinare, definite precis. Guvernele trebuie să ofere, de asemenea, garanţii de ordin juridic şi să permită o supraveghere independentă.Trebuie, de asemenea, să se asigure că măsurile decise se întemeiază pe o lege, că acestea sunt necesare pentru atingerea scopului urmărit, că pătrund cât mai puţin în sfera privată a oamenilor şi sunt abrogate de îndată ce nu mai există motivul care a determinat adoptarea lor.
Dacă guvernele nu respectă aceste limite atunci riscă să ne pericliteze drepturile fără a ne proteja neapărat mai bine sănătatea. Guvernele riscă de asemenea să piardă sprijinul opiniei publice, indispensabil eforturilor depuse de stat pentru protejarea sănătăţii oamenilor.
Un avertisment al Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei, în care sunt reprezentate toate cele 47 de state membre, a amintit pe 22 aprilie un aspect esenţial: Statele trebuie să combată maladia şi urmările ei numai în concordanţă cu principiile fundamentale ale organizaţiei şi cu obligaţiile pe care şi le-au asumat. Acesta este un principiu esenţial care trebuie respectat şi aplicat concret de către statele membre.
Într-adevăr, o democraţie nu trebuie să sacrifice sfera privată a cetăţenilor săi pentru a le proteja sănătatea. Guvernele trebuie să identifice un echilibru între aceste două imperative. În acest scop, este nevoie de o serie de măsuri stabilite precis.
Protecţia sferei private
Mai întâi, aparatura digitală trebuie dezvoltată şi folosită în concordanţă cu normele de protecţie a sferei private şi cu cele care interzic orice formă de discriminare. Trebuie să fie anonimă, cifrată şi descentralizată, să funcţioneze pe principiul Open Source şi să se afle la îndemâna unui număr cât mai mare de oameni, pentru a elimina prăpastia digitală. Folosirea ei trebuie să fie benevolă, în baza unei campanii preliminare complete de informare şi să se limiteze la scopul precis de protecţie a sănătăţii. Trebuie să conţină o limitare clară în timp şi să fie complet transparentă. Cei care o folosesc trebuie să poată oricând să refuze să o mai facă, să-şi şteargă toate datele şi să atace eficient în justiţie intruziunile în sfera lor privată.
În al doilea rând, legile care garantează dreptul la sferă privată, adoptate la nivel naţional şi protejate de Curtea Europeană pentru Drepturile Omului trebuie respectate cu sfinţenie.
Statul de drept trebuie respectat
În al treilea rând, toate acţiunile guvernelor trebuie verificate de instanţe şi supuse controlului Parlamentului şi instituţiilor naţionale de apărare a drepturilor omului, pentru asigurarea obligaţiei executivului de a da socoteală pentru deciziile sale. Autorităţi independente de protecţie a datelor trebuie să testeze şi aprobe aparatura tehnică înainte de a fi dată în folosinţă.
Epidemiile şi pandemiile sunt ameninţări reale care impun o reacţie eficientă. Dar datoria de a aplica o politică de sănătate eficientă nu trebuie să se transforme într-o aprobare pentru spionarea vieţii oamenilor. Măsuri de supraveghere care eludează drepturile omului şi principiile statului de drept nu sunt o soluţie democratică.
