de Michaela Küfner, comentariu Deutsche Welle
Realitatea guvernamentală a Angelei Merkel nu se potriveşte cu pretenţiile Germaniei. Discursul ei privind bugetul arată că guvernul nu va respecta promisiunile lui Merkel de politică externă.
Mai bine de o jumătate de oră a durat expozeul larg al Angelei Merkel în materie de politică globală, rostit sub cupola Bundestagului. Vreme de 15 minute a putut fi văzută, parcă cu încetinitorul, cum îşi ia avânt ca un tigru al politicii globale, pentru a ateriza în cele din urmă, frânată de mai multe cercuri în flăcări ale realităţii germane, mai degrabă ca o pisică pe tărâmul faptelor concrete din ţara ei.
Ce mai poate duce la îndeplinire actuala coaliţie?
Atunci când Merkel, pe post de „lider al lumii libere”, încearcă să explice „ce se aşteaptă de la noi” în chestiunile mari cum ar fi relaţiile transatlantice şi responsabilitatea Germaniei faţă de multilateralism, atunci ştie şi ea că actuala coaliţie guvernamentală, cu un partner laburist aflat în criză perpetuă, nu prea va putea realiza aşa ceva. Aceasta fiindcă nu doar chestiunea clasică a celor două procente din PIB alocate înarmării, potrivit solicitărilor NATO, este un ghimpe în ochii social-democraţilor din SPD, indiferent de daunele produse raporturilor cu administraţia Trump.
Michaela Küfner
Atunci când Merkel avertizează că Europa trebuie să „lase o urmă” la soluţionarea conflictelor de pe glob, ba chiar apreciază că trebuie „să devină mai vizibilă” în Siria, SPD o contrazice cu propriile principii. Exact legat de Siria, unde se poartă lupta împotriva Statului Islamic, la Berlin se desfăşoară o mare tragedie a coaliţiei de guvernământ. În culise se dă o luptă acerbă legată de prelungirea sau nu a mandatului pentru zborurile de observaţie ale aviaţiei germane executate în Siria, un mandat care expiră la sfârşitul lunii octombrie. „A deveni mai vizibil” înseamnă cu totul altceva.
De-a dreptul dubios pare anunţul lui Merkel, acela că Germania „vrea să-şi aducă aportul” astfel încât Libia să nu devină o a doua Sirie. Ani în şir Germania s-a ferit să confrunte ţările implicate direct, Italia şi Franţa, cu efectele luptei ce o duc pentru impunerea intereselor proprii în Libia. Acum însă, când guvernul interimar sprijinit de ONU se afundă complet în haosul războiului, Merkel avertizează brusc faţă de un „nou război prin interpuşi” şi susţine că împiedicarea acestui război „este sarcina noastră”. Dar este greu de imaginat ce fapte concrete ar putea rezulta din aceste vorbe cu un astfel de partener de coaliţie.
Tehnologie rămasă în urmă
Totuşi, Merkel nu se mai poate ascunde în spatele SPD când chiar ea constată că, din punct de vedere tehnologic, Germania nu mai este la înălţime. „Trebuie să recunoaştem că aşa stau lucrurile”, a afirmat Merkel aproape în şoaptă, cu ochii aţintiţi spre China.A explicat însă imediat că protecţia climei şi digitalizarea sunt chestiunile decisive pentru a asigura prosperitatea viitoare a Germaniei. Numai că Merkel a abordat aceste două teme deja la începutul mandatelor sale de cancelar, în urmă cu 14 ani, şi multe iniţiative s-au pierdut pe drum. „Pentru moment, problema nu este lipsa banilor”, Germania duce lipsă mai ales de capacităţi de planificare, a asigurat şefa guvernului federal.
Bani rezultaţi din plata taxelor şi impozitelor se află aşadar berechet la îndemâna instituţiilor guvernamentale. Iar faptul că nu se prea întâmplă mare lucru în ciuda acestei bogăţii are alte cauze. Sunt aceleaşi care vor face să se piardă probabil pe drum, în lunile ce mai rămân coaliţiei în funcţie, şi ambiţiile de politică externă ale lui Merkel, prezentate cu atât aplomb.
