Cazul lui Marius și Ruth Bodnariu, cărora le-au fost luați cei cinci copii, inclusiv unul de doar 4 luni, de către autoritățile norvegiene, nu este singular. În ultimele zile, au apărut mărturii și ale altor părinți români care trăiesc același coșmar, transmite Digi 24.
Situația familiei Nan, aflată de cinci ani în Norvegia, ai cărei copii au fost luați în octombrie 2015, a fost dezvăluită de Adevărul și confirmată de Ministerul Afacerilor Externe. Alt caz: soții Marius și Claudia Rădulescu, din Arad, care și-au pierdut cinci din cei șapte copii pe care îi au în urmă cu aproape patru ani. Între timp, familia s-a mutat în Suedia și luptă în continuare cu autoritățile norvegiene.
„Plângeau să vină la mine în brațe”
Mihaelei și lui Dumitru Nan, mutați în Norvegia în urmă cu cinci ani, le-au fost luați cei doi copii, Bianca (7 ani) și Dragoș (1 an și jumătate), pe 27 octombrie. Potrivit declarațiilor tatălui, părinții au fost chemați la Poliție și interogați ore în șir, prilej de a afla că nu mai au dreptul să-și crească fiica și fiul, deoarece și-ar fi lovit copiii. Singura „probă” invocată de autorități au fost declarațiile fetiței, obținute într-un interogatoriu video, realizat fără știrea părinților. De când le-au fost luați copiii și au fost plasați în familii surogat, Mihaela și Dumitru Nan au avut dreptul să-și vadă fiica și fiul câte două ore pe săptămână, la un hotel plasat la 300 km de casă. „La prima întâlnire de la o săptămână când au luat-o, am mers să îi vedem. Bianca nu a avut nici o ezitare. A sărit direct în braţe la mine. În astea două ore, mai mult de o oră a stat în braţe la mine şi o mai pupam. Am fost acuzat că a fost foarte jenant că am ţinut fetiţa la mine în braţe şi am pupat-o. La despărţire, Bianca ţipă, se ţine de mână că vrea la noi. A durat jumătate de oră să ne despărţim. Plângeau să vină la mine în braţe”, a declarat Dumitru Nan jurnaliștilor de la Adevărul.
Spre deosebire de Marius Bodnariu, care a recunoscut că s-a mai întâmplat să le dea copiilor o palmă la fund sau să-i tragă de urechi, Dumitru Nan susține că niciodată nu și-a lovit fiica.
„Au dat cu mine de perete şi au bruscat şi copiii”
Cazul familiei Rădulescu a fost dezvăluit de jurnaliștii de la Libertatea și confirmat de reprezentanții Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilul (DGASPC) Arad.
Spre deosebire de cazurile Bodnariu și Nan, autoritățile norvegiene au invocat, de data aceasta, acuzarea tatălui de activități criminale (participare la jafuri armate și uciderea unui polițist), deși acesta a reușit să-și dovedească nevinovăția. Potrivit declarațiilor părinților, copiii au fost luați pe 31 mai 2012. „Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete şi au bruscat şi copiii”, a declarat jurnaliștilor Claudia Rădulescu.
Șeful DGASPC Arad a precizat că a informat, despre caz, Autoritatea Națională pentru Protecția Copilului, care, la rândul ei, trebuie să fi informat MAE, pentru a purta discuții și negocieri.
Explicații și context
George Alexander, director de grădiniță în Oslo, a explicat pentru Jurnalul de Nord (publicația românilor din Norvegia), elemente din legislația norvegiană, dar și din experiența proprie, născută din colaborarea cu Barnevernet (Protecția Copilului). Potrivit acestuia, toate cadrele didactice sunt obligate să dea informații serviciului de Protecție a Copilului chiar dacă există doar suspiciuni că s-ar fi produs maltratarea copiilor în familii sau neglijarea gravă a acestora. „Pe bună dreptate, se poate pune o întrebare. Pot apărea vreodată abuzuri grave din partea Barnevernet datorită legislației norvegiene? Bineînțeles! Stau mărturie zecile, poate chiar sutele de procese pe care Protecția Copilului din Norvegia le-a pierdut de-a lungul timpului”, a declarat George Alexander, care lucrează de peste 20 de ani ca director-general în diferite școli și grădinițe din Oslo.
Acesta mai atrage atenția, referindu-se la cazul Bodnariu, că nu este vorba de dovezi incriminatorii, precum urme de violență fizică pe corpul copii, ci doar de declarații. „Întrebările anchetatorilor pot fi, însă, de multe ori manipulatorii, iar copiii – se știe!- au de multe ori tendința de a fabula și a veni cu propriile fantezii într-o explicație. Este demonstrat”, a mai precizat Alexander.
