de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

Strategia Națională de Apărare a Țării, elaborată pentru perioada 2020-2024 sub coordonarea președintelui Klaus Iohannis, include domeniul asistenței sociale în categoria riscuri pentru siguranța națională, în cazul unei funcționări necorespunzătoare a sistemului. De aici rezultă direct obligația serviciilor secrete de a supraveghea și problemele din domeniu și de a informa marile autorități ale statului. În concluzie, au știut președintele și premierii despre azilele groazei? Și dacă nu, cine va da socoteală din serviciile secrete?

”O Românie funcţională înseamnă o ţară sigură, care oferă cetăţenilor săi toate condiţiile necesare pentru a duce un trai mai bun, în deplină siguranţă şi care îşi protejează identitatea, valorile, patrimoniul şi resursele, precum şi parametrii statului de drept” afirmă Klaus Iohannis în prefața Strategiei Naționale de Apărare, document de maximă greutate al statului român, aflat pe siteul administrației prezidențiale.

Document care include la capitolul Riscuri la adresa siguranței naționale:

”Persistenţa infrastructurii precare, deficitul de resursă specializată şi subfinanţarea în toate domeniile socio-economice, coroborate cu capacitatea instituţională redusă de a accesa surse de finanţare nerambursabile, de a corela politicile publice cu interesele naţionale şi misiunile strategice asumate în diferite domenii, dar şi de a realiza în mod corespunzător activităţile de control”.

”Perpetuarea unor disfuncţii trenante în organizarea marilor sisteme publice afectează drepturile fundamentale ale cetăţenilor. Riscurile derivă, în continuare, din funcţionalitatea redusă a marilor sisteme publice de sănătate, educaţie şi asistenţă socială, pe fondul deficienţelor cu caracter generalizat, conexe modului de alocare şi gestionare a resurselor, dar şi insuficienţei acestora”.

”Capacitatea instituţiilor de implementare a politicilor statului în beneficiul cetăţeanului este limitată de menţinerea unor vulnerabilităţi în utilizarea eficientă a banilor publici, accesarea şi gestionarea fondurilor europene şi implementarea de proiecte viabile de dezvoltare şi modernizare a marilor sisteme publice şi a infrastructurii autohtone”.

La capitolul Direcții de acțiune pentru asigurarea securității naționale se vorbește despre:

”Crearea și modelarea unui sistem de sănătate care să aibă în vedere situarea pacientului/cetățeanului în centrul acestui sistem”

”Corelarea politicilor privind sănătatea publică, astfel încât acestea să determine o dezvoltare durabilă a societății”

Capitolul dedicat intereselor naționale de securitate vorbește despre:

”Protejarea, apărarea şi garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale tuturor cetățenilor şi asigurarea securității și siguranţei lor individuale şi colective”

În fine, capitolul dedicat obiectivelor naționale de securitate vorbește despre ”dezvoltarea consolidată, durabilă şi adaptată schimbărilor sociale a marilor sisteme publice (sănătate, educaţie, protecţie socială)”.

Alături de sănătate ori educație, protecția socială a românilor este, deci, prezentă la loc de cinste în Strategia de Apărare, iar funcționare deficitară a sistemului e considerată risc pentru siguranța națională.

În consecință, ar fi interesant de aflat dacă și cît l-au informat serviciile secrete pe președintele României și pe premierii care s-au succedat de-a lungul timpului. În prezența acelor informații despre căminele groazei, mai-marii statului devin direct responsabili de orori; în absența lor, ar trebui să cadă capete grele din servicii.