de Christopher Nehring, comentariu Deutsche Welle
La prima vedere, pandemia de coronavirus și spionajul nu au nimic în comun. Dar marile servicii secrete ale lumii sunt cu ochii și pe bolile globale. De ce? Și cum procedează ele?
Serviciul secret german și SARS
La sfârșitul lui 2002, lumea s-a confruntat cu prima pandemie din pe atunci încă tânărul secol 21: este vorba de SARS (Sindromul Acut Respirator Sever), o rudă apropiată a actualului coronavirus. Virusul s-a răspândit din sudul Chinei în lumea globalizată și s-a soldat cu aproximativ 800 de morți. Dar guvernul și Partidul Comunist din China au ținut mai întâi secretă izbucnirea epidemiei. Potrivit cotidianului german Die Welt, serviciul german de informații externe BND (Bundesnachrichtendienst) furnizase deja informații despre SARS și răspândirea sa cu săptămâni bune înainte de primele relatări oficiale pe această temă. Aceste informații au fost transmise guvernului german și autorităților sanitare din Republica Federală. Potrivit unor surse apropiate serviciilor de securitate, BND ar fi interceptat atunci convorbiri telefonice și alte comunicații ale guvernului chinez. Agenții germani au obținut astfel nu doar informații despre boala în sine, ci și despre strategia inițială a guvernului de la Beijing, de a ascunde adevărul despre epidemie.
Serviciile secrete americane utilizează un spectru larg de mijloace
Conform relatărilor de presă actuale, la fel ar proceda în prezent în cazul crizei coronavirusului și serviciile secrete americane: atât agenția Reuters, cât și Yahoo News au relatat la unison că directorul întregului sistem al serviciilor de informații americane (Director of National Intelligence), care conduce toate cele 17 astfel de servicii și care raportează direct Casei Albe, ar colecta și analiza în prezent toate datele despre originea, dezvoltarea, răspândirea și combaterea noului coronavirus. Nu doar CIA se ocupă de aceste lucruri. SUA sunt printre foarte puținele state ale lumii care au inclusiv un serviciu de informații medicale și de sănătate – National Center for Medical Intelligence (NCMI), subordonat serviciului secret militar DIA (Defense Intelligence Agency).
Serviciile secrete ar folosi un spectru de mijloace larg pentru a obține informații despre coronavirus. Cu alte cuvinte: nu sunt analizate doar informații provenite din relatări oficiale, presă, surse online sau din rețelele de socializare. Serviciile americane s-ar folosi de toate instrumentele secrete disponibile, de la imagini furnizate de sateliți, la informații obținute prin agenți, până la interceptarea de comunicații.
Nu se știe desigur ce anume exact îi interesează pe spioni. Este de presupus însă că SUA se folosesc de accesul obținut de serviciile secrete pentru a sta cu ochii mai ales pe evoluțiile din China sau Iran. Agenți secreți infiltrați în conducerea de stat a Chinei sau în Ministerul iranian al Sănătății ar putea avea acces de exemplu la cifrele neoficiale privind numărul real de cazuri de îmbolnăvire, la informații privind modurile diferite de transmitere a virusului sau la strategii de combatere a acestuia. Probabil că sunt interceptate acum mai ales comunicațiile pe tema crizei coronavirusului.
La ce folosește totul?
Spionajul și serviciile secrete nu pot opri pandemia și nu pot nici vindeca oamenii bolnavi. Dar ele pot furniza informații de calitate factorilor de decizie, care, la rândul lor, ar putea, în cazul ideal, să ia astfel cele mai eficiente măsuri. S-ar reduce astfel nesiguranța, s-ar înțelege mai bine amploarea răspândirii virusului, s-ar putea elabora planuri și capacități de acțiune mai eficiente. Este vorba desigur și despre recunoașterea și evaluarea pagubelor de ordin politic și economic. Toate acestea au legătură cu actuale campanii crase de dezinformare și cu învinuiri reciproce privind izbucnirea pandemiei.
De fapt, serviciile secrete fac în cazul crizei coronavirusului ceea ce fac ele mereu: culeg informații pe care nu le are nimeni altcineva. Este valabil mai ales în cazul unor țări precum China sau Iran, în care informațiile oficiale nu sunt foarte demne de încredere. Numeroasele închideri de granițe, interdicții de circulație, de ieșire în public și carantine, aplicate în Europa, Asia și America, se bazează desigur și pe canalele de informații și comunicare oficiale, publice, tradiționale. Serviciile de informații pot oferi în aceste cazuri un ajutor binevenit.
