Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat miercuri, la bilanţul Parchetului General, că magistraţii nu trebuie să aibă atitudini care să lase loc de suspiciune şi a remarcat că bilanţul Inspecţiei Judiciare arată creşterea abaterilor săvârşite cu rea-credinţă.
„Mulţi poate nu cunosc că procurorul nu are doar rol în procesul penal, ci are un rol şi în procesul civil. Toată această activitate specifică procurorilor presupune multă dăruire şi multe sacrificii, mai ales în ceea ce priveşte viaţa personală. Desigur acestea sunt lucruri pe care le cunoaştem foarte bine. Tocmai de aceea folosesc acest prilej de a remarca faptul că e extrem de important ca atitudinile noastre să nu lase loc niciunei umbre de suspiciuni şi îndoială”, a declarat Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la bilanţul parchetului General.
„La bilanţul Inspecţiei Judiciare de ieri am remarcat o concluzie, din păcate, destul de nefericită, aceeaşi ca şi anul precendent, tot la Inspecţia Judiciară, şi anume aceea că deşi numărul acţiunilor disciplinare a scăzut, a crescut numărul abaterilor săvârşite cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Comportamentul nostru este cel de natură a contribui la ridicarea încrederii în actul de justiţie”, a mai spus preşedintele ÎCCJ.
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Un incident de proporții s-a produs azi, la bilanțul Parchetului General: dintr-o eroare, probabil tehnică, președintele Klaus Iohannis a citit discursul procurorului general Augustin Lazăr, iar șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Cristina Tarcea, pe cel al președintelui tuturor românilor. Dacă nu e așa, situația e gravă, am spune, pentru că avem un șef de stat care a devenit protectorul necondiționat al structurilor de forță, în timp ce apărătorul omului de rînd e, din nou, președintele ÎCCJ.
Au trecut doi ani de cînd s-a emanat, din interiorul ”guvernului meu”, celebra formulă ”discuţia despre drepturi e un lux teoretic în România”. Doi ani în care Klaus Iohannis s-a conformat excelent și a devenit total dezinteresat de felul în care justiția de la noi răspunde intereselor omului de rînd și foarte preocupat de apărarea procurorilor ori a agenților din servicii.
Nu s-a dezmințit nici azi, în discursul de la bilanțul Parchetului General, cînd președintele a confundat grav ceea ce trebuie să fie, teoretic, un procuror, cu ceea ce e el, de fapt, în România ultimilor ani.
”Procurorul este un reprezentant al intereselor generale ale societății şi un apărător atât al ordinii de drept, cât și al drepturilor și libertăților cetățenești. Imparțialitatea, integritatea și profesionalismul procurorului îl fac pe acesta responsabil de corecta şi completa instrumentare a dosarelor, cu deplina respectare a drepturilor civile ale tuturor celor implicați în procesul penal” a spus Iohannis.
Și s-a făcut zid în fața lor:
”A devenit un obicei în România să se dezbată intens statutul procurorului. În aceste discuții se invocă frecvent articolul din Constituție care stabilește că activitatea procurorilor se desfășoară sub autoritatea ministrului justiției. Se face în mod deliberat o confuzie între aceste două sensuri, tocmai pentru a se induce ideea unui control mult mai amplu asupra procurorilor decât cel prevăzut de Legea Fundamentală. Este doar o încercare de a slăbi independența procurorilor și de a legitima supunerea lor față de voința politicului, fapt inacceptabil. Observăm în unele discursuri politice și mediatice o tot mai mare grijă față de soarta unor inculpați și condamnați penal, care sunt evident deranjați că sistemul judiciar își face treaba în ceea ce îi privește, tulburându-le liniștea și afectându-le bunăstarea. Se încearcă în mod fals acreditarea ideii că procurorii sunt inamicii societății.
Să fim bine înțeleși: Constituția României nu face nicăieri vorbire despre dreptul la liniște al celor care încalcă legea(…) Se încearcă intimidarea celor care aplică legea” a mai trîmbițat președintele.
Cu totul altfel a sunat, însă, discursul Cristinei Tarcea, mai-marele judecătorilor din România.
Într-un speech pe măsura celui istoric, numit de noi, de la bilanțul DNA, judecătoarea a atras atenția, direct ori prin intermediul unor metafore, asupra cîtorva dintre cele mai dramatice chestiuni ale ultimei perioade: încălcarea drepturilor omului, politizarea justiției în numele unei așa-zise reforme, deteriorarea actului de justiție în ultimii doi ani și, nu în ultimul rînd, faliile tot mai profunde din societate.
Dacă acum cîteva secole, a spus Tarcea, țările române se războiau între ele, nici azi nu se poate spune că s-a instaurat concordia:
”România a trăit mereu vremuri interesante. Și de ce nu ar fi fost 2017 un an interesant și pentru justiția din România din moment ce a fost atât de interesant pentru societatea românească? Din 4 ani în 4 ani, are loc ceea ce pentru unii înseamnă reforma justiției. Rezultatele le vedeți cu toții: legi multe, neclare și imperfecte, instanțe aglomerate, sistem haotic al căilor de atac, ce au dus la crearea unei practici neunitare. Am constatat faptul că a fost finalizat Dosarul Hexi Pharma. Mă rog la Dumnezeu ca acest dosar șă nu ajungă destul de curând la Înalta Curte, pentru că Înalta Curte nu are loc să-l depoziteze. Am văzut că s-a finalizat Dosarul Mineriada, dosar care a fost trimis la Înalta Curte. Înalta Curte nu are o sală în care acest dosar să fie judecat. A trebuit să încheiem protocoale cu Curtea Militară care a avut oricum acea sală neîncăpătoare. Aceasta este realitatea din România, dar nimeni nu s-a gândut să îndrepte această strâmbătate din justiție” a spus Tarcea.
Greu să nu-ți zboare gîndul la mîndria găunoasă cu care Laura Kovesi se lăuda, la bilanțul DNA, cu realizarea unui dosar avînd 465.000 de file(!!!). Cantitatea nu ține loc de calitate, pare să-i transmită șefa judecătorilor.
Și tot lui Kovesi pare să i se adreseze atunci cînd spune:
”Activitatea specifică procurorilor presupune multă dăruire şi multe sacrificii, mai ales în ceea ce priveşte viaţa personală. Desigur acestea sunt lucruri pe care le cunoaştem foarte bine. Tocmai de aceea folosesc acest prilej de a remarca faptul că e extrem de important ca atitudinile noastre să nu lase loc niciunei umbre de suspiciuni şi îndoială”.
Ori, șefa DNA, știm deja, s-a ”sacrificat” prin podgoriile lui Ghiță, pe la tăieri de porc, prin vilele SRI, prin sufragerii de politicieni, pe la nunți șamd.
”Nimeni nu se gîndește la binele cetățeanului”
Cel mai important mesaj – pentru a doua oară rostit în decurs de cîteva zile – este însă următorul:
”Ma doare sa spun ca pot sa accept ideea ca nimeni nu s-a gandit la efortul pe care un magistrat in face pentru a lucra in aceste conditii. Dar nu accept ca nimeni nu s-a gandit la destinatarul final al oricarei reforme – cetateanul”.