Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a declarat miercuri, la bilanţul Parchetului General, că magistraţii nu trebuie să aibă atitudini care să lase loc de suspiciune şi a remarcat că bilanţul Inspecţiei Judiciare arată creşterea abaterilor săvârşite cu rea-credinţă.

„Mulţi poate nu cunosc că procurorul nu are doar rol în procesul penal, ci are un rol şi în procesul civil. Toată această activitate specifică procurorilor presupune multă dăruire şi multe sacrificii, mai ales în ceea ce priveşte viaţa personală. Desigur acestea sunt lucruri pe care le cunoaştem foarte bine. Tocmai de aceea folosesc acest prilej de a remarca faptul că e extrem de important ca atitudinile noastre să nu lase loc niciunei umbre de suspiciuni şi îndoială”, a declarat Cristina Tarcea, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la bilanţul parchetului General.

Magistratul a dat ca exemplu situaţia sesizărilor de la Inspecţia Judiciară, unde tot mai multe fapte sesizate sunt comise cu rea-credinţă.

„La bilanţul Inspecţiei Judiciare de ieri am remarcat o concluzie, din păcate, destul de nefericită, aceeaşi ca şi anul precendent, tot la Inspecţia Judiciară, şi anume aceea că deşi numărul acţiunilor disciplinare a scăzut, a crescut numărul abaterilor săvârşite cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Comportamentul nostru este cel de natură a contribui la ridicarea încrederii în actul de justiţie”, a mai spus preşedintele ÎCCJ.

COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):

Un incident de proporții s-a produs azi, la bilanțul Parchetului General: dintr-o eroare, probabil tehnică, președintele Klaus Iohannis a citit discursul procurorului general Augustin Lazăr, iar șefa Înaltei Curți de Casație și Justiție, judecătoarea Cristina Tarcea, pe cel al președintelui tuturor românilor. Dacă nu e așa, situația e gravă, am spune, pentru că avem un șef de stat care a devenit protectorul necondiționat al structurilor de forță, în timp ce apărătorul omului de rînd e, din nou, președintele ÎCCJ.

Au trecut doi ani de cînd s-a emanat, din interiorul ”guvernului meu”, celebra formulă ”discuţia despre drepturi e un lux teoretic în România”. Doi ani în care Klaus Iohannis s-a conformat excelent și a devenit total dezinteresat de felul în care justiția de la noi răspunde intereselor omului de rînd și foarte preocupat de apărarea procurorilor ori a agenților din servicii.
Nu s-a dezmințit nici azi, în discursul de la bilanțul Parchetului General, cînd președintele a confundat grav ceea ce trebuie să fie, teoretic, un procuror, cu ceea ce e el, de fapt, în România ultimilor ani.

”Procurorul este un reprezentant al intereselor generale ale societății şi un apărător atât al ordinii de drept, cât și al drepturilor și libertăților cetățenești. Imparțialitatea, integritatea și profesionalismul procurorului îl fac pe acesta responsabil de corecta şi completa instrumentare a dosarelor, cu deplina respectare a drepturilor civile ale tuturor celor implicați în procesul penal” a spus Iohannis.

Și s-a făcut zid în fața lor:

”A devenit un obicei în România să se dezbată intens statutul procurorului. În aceste discuții se invocă frecvent articolul din Constituție care stabilește că activitatea procurorilor se desfășoară sub autoritatea ministrului justiției. Se face în mod deliberat o confuzie între aceste două sensuri, tocmai pentru a se induce ideea unui control mult mai amplu asupra procurorilor decât cel prevăzut de Legea Fundamentală. Este doar o încercare de a slăbi independența procurorilor și de a legitima supunerea lor față de voința politicului, fapt inacceptabil. Observăm în unele discursuri politice și mediatice o tot mai mare grijă față de soarta unor inculpați și condamnați penal, care sunt evident deranjați că sistemul judiciar își face treaba în ceea ce îi privește, tulburându-le liniștea și afectându-le bunăstarea. Se încearcă în mod fals acreditarea ideii că procurorii sunt inamicii societății.
Să fim bine înțeleși: Constituția României nu face nicăieri vorbire despre dreptul la liniște al celor care încalcă legea(…) Se încearcă intimidarea celor care aplică legea” a mai trîmbițat președintele.

Cu totul altfel a sunat, însă, discursul Cristinei Tarcea, mai-marele judecătorilor din România.
Într-un speech pe măsura celui istoric, numit de noi, de la bilanțul DNA, judecătoarea a atras atenția, direct ori prin intermediul unor metafore, asupra cîtorva dintre cele mai dramatice chestiuni ale ultimei perioade: încălcarea drepturilor omului, politizarea justiției în numele unei așa-zise reforme, deteriorarea actului de justiție în ultimii doi ani și, nu în ultimul rînd, faliile tot mai profunde din societate.

Dacă acum cîteva secole, a spus Tarcea, țările române se războiau între ele, nici azi nu se poate spune că s-a instaurat concordia:

”România a trăit mereu vremuri interesante. Și de ce nu ar fi fost 2017 un an interesant și pentru justiția din România din moment ce a fost atât de interesant pentru societatea românească? Din 4 ani în 4 ani, are loc ceea ce pentru unii înseamnă reforma justiției. Rezultatele le vedeți cu toții: legi multe, neclare și imperfecte, instanțe aglomerate, sistem haotic al căilor de atac, ce au dus la crearea unei practici neunitare. Am constatat faptul că a fost finalizat Dosarul Hexi Pharma. Mă rog la Dumnezeu ca acest dosar șă nu ajungă destul de curând la Înalta Curte, pentru că Înalta Curte nu are loc să-l depoziteze. Am văzut că s-a finalizat Dosarul Mineriada, dosar care a fost trimis la Înalta Curte. Înalta Curte nu are o sală în care acest dosar să fie judecat. A trebuit să încheiem protocoale cu Curtea Militară care a avut oricum acea sală neîncăpătoare. Aceasta este realitatea din România, dar nimeni nu s-a gândut să îndrepte această strâmbătate din justiție” a spus Tarcea.

Greu să nu-ți zboare gîndul la mîndria găunoasă cu care Laura Kovesi se lăuda, la bilanțul DNA, cu realizarea unui dosar avînd 465.000 de file(!!!). Cantitatea nu ține loc de calitate, pare să-i transmită șefa judecătorilor.

Și tot lui Kovesi pare să i se adreseze atunci cînd spune:
”Activitatea specifică procurorilor presupune multă dăruire şi multe sacrificii, mai ales în ceea ce priveşte viaţa personală. Desigur acestea sunt lucruri pe care le cunoaştem foarte bine. Tocmai de aceea folosesc acest prilej de a remarca faptul că e extrem de important ca atitudinile noastre să nu lase loc niciunei umbre de suspiciuni şi îndoială”.

Ori, șefa DNA, știm deja, s-a ”sacrificat” prin podgoriile lui Ghiță, pe la tăieri de porc, prin vilele SRI, prin sufragerii de politicieni, pe la nunți șamd.

”Nimeni nu se gîndește la binele cetățeanului”

Cel mai important mesaj – pentru a doua oară rostit în decurs de cîteva zile – este însă următorul:

”Ma doare sa spun ca pot sa accept ideea ca nimeni nu s-a gandit la efortul pe care un magistrat in face pentru a lucra in aceste conditii. Dar nu accept ca nimeni nu s-a gandit la destinatarul final al oricarei reforme – cetateanul”.

Pe 28 februarie, Tarcea spunea: ”Din păcate, toate experimentele, toate reformele, toate revoluţiile la care sistemul judiciar a fost supus de-a lungul timpului au omis tocmai simplul cetăţean şi dorinţa acestuia de a se face dreptate socială”.

Dacă șefa ÎCCJ simte nevoia să reia mesajul privind interesul cetățeanului simplu, al omului de rînd, e pentru că altcineva nu prea se înghesuie să o facă.
În frunte cu președintele tuturor românilor.

Și tot ea trage semnalul de alarmă:
“La bilanţul Inspecţiei Judiciare de ieri am remarcat o concluzie, din păcate, destul de nefericită, aceeaşi ca şi anul precendent, tot la Inspecţia Judiciară, şi anume aceea că deşi numărul acţiunilor disciplinare a scăzut, a crescut numărul abaterilor săvârşite cu rea-credinţă şi gravă neglijenţă. Comportamentul nostru este cel de natură a contribui la ridicarea încrederii în actul de justiţie”.

În ultimii doi ani, deci, în România s-a agravat fenomenul justiției subiective ori nepricepute, ambele ipostaze în măsură să creeze victime.

Un fenomen despre care șeful statului nu a suflat și nu suflă o vorbă, preocupat exclusiv de securizarea procurorilor. Tot niște victime, dar din perspectivă cotrocenistă.

Tot mai mulți judecători ridică vocea în cazul abuzurilor din Justiție

Nu doar lui Iohannis, ci și altor factori de mare răspundere în stat ar trebui să le dea de gîndit, însă, un nou fenomen.
Anume că, imediat după discursul de la DNA al șefei ÎCCJ, au apărut ecouri pe aceeași linie de la tot mai mulți judecători.

Judecătorul Adina Lupea, de la Curtea de Apel Cluj, afirmă, într-un interviu dat azi Mediafax că ”În România se respectă prezumţia de nevinovăţie în cele mai multe cauze, ideal ar fi să se respecte în fiecare cauză. Pe de altă parte, însă, această prezumţie de nevinovăţie poate fi afectată de anumite ieşiri în spaţiul public ale unor persoane implicate în sistemul judiciar şi care pun la dispoziţia publicului diferite aspecte din cadrul fazei de urmărire penală, care este nepublică. În acest context, în care de ani de zile apar stenograme ale unor discuţii şi interceptări din dosarele penale, cele mai multe fiind din cadrul DNA, este evident că aceste scurgeri în presă pot afecta nu neapărat opinia judecătorului de caz, ci are de suferit prezumţia de nevinovăţie în ochii cetăţeanului obişnuit, care nu are tangenţă cu sistemul de justiţie. Acestuia i se poate inocula ideea că, odată trimis în judecată şi dezvăluite probele aduse în acuzare, deja vinovăţia unui inculpat a fost dovedită şi, din acest punct de vedere, se încalcă prezumţia de vinovăţie în România. Din acest motiv au şi fost condamnări la CEDO, care se refereau la defilarea inculpaţilor în mod public în cătuşe, aspecte de natură a afecta dreptul la un proces echitabil”.

O judecătoare CSM, Gabriela Baltag vorbește și ea, la Antena 3, despre problemele cu care se confruntă acum judecătorii după ultimele dezvăluiri despre presupusele abuzuri ale procurorilor.
“Judecătorii îşi pun problema veridicităţii probelor din dosar. Un judecător nu are însă pârghiile şi timpul să verifice tot. La această scară atât de ridicată nu au fost probleme niciodată. Eu aş fi dat vot pentru revocare (a lui Kovesi n.n.). Am văzut argumentele şi am citit raportul”.
Baltag l-a criticat și pe Iohannis după ce şeful statului a ieşit alături de oameni, la proteste. “Este treaba preşedintelui că a ieşit în piaţă. E o caracterizare dureroasă pentru un judecător atunci când Klaus Iohannis le-a spus unor oameni penali”.

Mădălina Afrăsinei, judecator la Tribunalul Bucureşti, preşedinte de secţie, i-a transmis la rîndul ei președintelui Iohannis că nu ar fi trebuit să se antepronunţe în cazul raportului de revocare a șefei DNA:
“Antepronunţarea este atributul judecătorilor, văd că şi preşedintele face aşa. Aş putea spune din start care este soluţia finală”, a spus Afrăsinei la România TV.

Din toată țara, se ridică tot mai puternic, iată, vocile judecătorilor denunțînd abuzuri, ilegalități ori incompetențe grave, în special ale procurorilor și încălcarea tot mai feroce a drepturilor omului, fie ei și inculpați.

Comisia de la Veneția a avertizat în repetate rînduri asupra pericolului ca în fostele state comuniste să se mențină metehne ale procurorilor din vremea cînd ei erau pîinea și cuțitul Justiției, în dauna judecătorilor.
La vîrful statului nostru, nimeni nu pare sensibilizat, însă, de toate aceste semnale de alarmă.