COMENTARIU DE CONTELE DE SAINT GERMAIN (PRELUARE BLOG)
Strategii războiului modern au reușit (cel puțin deocamdată) o performanță salutară pentru planetă: să mute centrul de greutate al planurilor lor de cucerire a lumii de pe forța armelor pe forța informațiilor.
Progresul tehnologic a înlesnit din plin această glisare dinspre capacitatea de distrugere brută spre intelligence, metodele de spionare bazate pe sateliți și pe nanotehnologii atingând în prezent niște performanțe care îi uluiesc chiar și pe futurologi, deși ceea ce le-a fost făcut cunoscut lor și publicului larg nu reprezintă nici măcar 1% din extraordinara capacitate operațională reală a acestor metode.
Așadar nu e de mirare că, pentru orice țară din blocul superforțelor mondiale care-și dispută azi supremația globală, obținerea de informații secrete din toate teritoriile cu potențial semnificativ aflate în afara controlului lor direct a devenit o miză capitală.
România este un astfel de teritoriu. Iar interesul pentru secretele strategice ale României nu mai trebuie explicat.
Prin parteneriatul strategic încheiat cu România, SUA a dorit, în primul rând, să obțină acces la secretele din această zonă și un control total asupra lor. Construcția instituțională pe care americanii au imaginat-o pentru a-și atinge respectivele obiective a fost cea pe care o descoperim în aceste zile. Una cinică și lipsită de prea multe scrupule democratice. După ce l-au transformat pe Traian Băsescu (fără mari eforturi, e drept) într-un președinte „addicted”, care să-i servească pe ei înainte de a-și servi propria țară, au construit, cu mâna lui, odiosul binom și protocoalele sale „chimice”. Căci așa cum armele chimice au fost demult interzise și sunt, cel puțin la nivel declarativ, de neacceptat, tot astfel protocoale precum cele pe care le vedem desecretizate în aceste zile sunt atât de nocive încât nu ar fi trebuit niciodată tolerate și, cu atât mai puțin, lăsate să opereze.
Atunci când Coldea a fost convins să facă un pas înapoi, renunțând la șefia SRI, m-am întrebat insistent, fără să găsesc un răspuns pe deplin mulțumitor, de ce tutorii lui au îngăduit asta. Așa cum vedem că se cramponează ei azi de Laura Kovesi, nepermițând nimănui să se atingă de ea în ciuda valului de dezvăluiri scandaloase care i-au făcut praf credibilitatea în interiorul țării, puteau să procedeze și cu Coldea. Să-l declare și pe el intangibil, oricâte bube i -ar fi fost expuse în presă.
Ce anume să fi făcut diferența între Coldea și Kovesi, în ochii protectorilor internaționali, astfel încât unul să fie sacrificat iar celălalt nu? Acum două zile cred că am primit o parte importantă a răspunsului la această întrebare.
Duminică seara, la Antena 3, Mihai Gâdea a făcut o nouă dezvăluire extrem de gravă din lumea tenebroasă a statului paralel. A prezentat țării un protocol de colaborare, ca un fel de act de abdicare, între Ministerul Apărării Naționale și Parchetul General. Protocolul a fost semnat în 2012 de Gabriel Oprea și Laura Kovesi și punea, practic, la dispoziția doamnei Kovesi, serviciul de informații al armatei.
Protocolul respectiv era unul strict direcționat, având doar doi actori instituționali și un beneficiar exclusiv (la prima vedere), pe persoană fizică: actorii erau Serviciul de Informații al Armatei și Cabinetul Procurorului General al României iar beneficiarul exclusiv (repet, la prima vedere) era, evident, Laura Kovesi.
Mai mult decât univocitatea misiunii sale (deoarece, după toate aparențele, fusese gândit doar în avantajul unei părți, Laura Kovesi), surprinde la acest protocol lipsa SRI din ecuație. După cum ne obișnuisem până acum, toate protocoalele instituționale despre care s-a comentat în ultima vreme că ar fi fost neconstituționale și că ar fi adaugat nepermis la lege, aveau mereu ca unul dintre semnatari SRI-ul. De data aceasta SRI lipsește. Care ar putea fi explicația?
Explicația o voi formula simplu: binecunoscuta rivalitate dintre diversele servicii de informații ale unei țări. Dacă SRI, prin persoana lui Florian Coldea, ar fi cerut direct Serviciului de Informații al Armatei semnarea unui protocol precum cel despre care vorbim, riscul de a primi un refuz ar fi fost foarte mare. Așa, folosind-o pe Laura Kovesi, deci nobila luptă anticorupție, informațiile secrete de la armată puteau ajunge tot la Florian Coldea dar mult mai simplu și fără bătăi de cap: prin intermediar. De-asta am tot repetat că Laura Kovesi este doar la prima vedere beneficiarul unic. În realitate mai există un beneficiar al acestui protocol și anume Florian Coldea. Nu se îndoiește nimeni, cred, că Laura Kovesi îi transmitea tot, mai departe, lui Florian Coldea.
Este de presupus că semnarea unor astfel de protocoale s-a încercat de către Florian Coldea, prin intermediul Laurei Kovesi, și cu celelalte servicii secrete ale României (în principal cu SIE și cu Doi și-un sfert). Stratagema asta le-o fi reușit până la capăt, sau nu?
Eu unul înclin să cred că au existat unele poticneli în tentativa binomului Coldea – Kovesi de a încăleca, prin acest tertip al protocoalelor, SIE și DIPI.
Pentru SIE argumentul meu este atacul pe care în 2015 Laura Kovesi l-a lansat asupra lui Mihai Răzvan Ungureanu (director SIE la acea oră), reproșându-i acestuia că instituția pe care o conduce nu furnizează DNA informațiile deținute despre românii din afara țării. La scurt timp după aceea, MRU a demisionat.
Pentru Doi și-un sfert argumentul meu este punerea sub acuzare de către DNA, în timpul Guvernului Cioloș, a conducerii DIPI și înlocuirea acesteia în mare grabă cu oameni de nădejde ai lui Florian Coldea.
Oricum, dacă ulterior acestei schimbări s-o fi semnat totuși un protocol între DNA și DIPI, acest lucru ar trebui să fie ușor de verificat (dacă se dorește) de actuala conducere a Ministerului de Interne.
Prin manevra descrisă mai sus, de semnare a unor protocoale de colaborare abuzive, Florian Coldea și Laura Kovesi deveneau deținătorii aproape exclusivi ai marilor secrete strategice și tactice ale României. Spun „aproape exclusivi” pentru că imensa lor bază de date este de presupus că ajungea în final (sub pretextul unor obligații decurgând din Parteneriatele noastre Strategice) la… partenerii noștri strategici.
Ce vreti metodă mai eficientă de a obține secretele cardinale ale unei țări decât de a le primi pe tavă, însoțite în plus și de plecăciuni, chiar de la cei care ar trebui, în numele națiunii suverane și independente, să le păzească?
Dacă e să luăm de bune declarațiile lui Traian Băsescu referitor la cât de multe informații sensibile i-a ascuns lui SRI-ul, rezultă că în acest moment Klaus Iohannis știe considerabil mai puțin în materie de secrete de importanță deosebită decât Coldea și Kovesi. Mai ales că nici nu este atât de ahtiat ca Băsescu să afle secretele tuturor.
Dar să revenim la dilema legată de spargerea binomului. De ce l-au sacrificat protectorii lui de până atunci pe Florian Coldea, în vreme ce pe Laura Kovesi au apărat-o și o apără în continuare ca pe ochii din cap? Ce avea Coldea în minus față de Kovesi de a putut fi sacrificat?
Răspunsul meu la această întrebare este ca da, Coldea avea ceva care îl diferenția de Kovesi, dar nu în minus ci în plus.
Avea în plus toate informațiile SRI pe care nu le împărtășea cu Kovesi în cadrul colaborării lor.
Să recapitulăm: ambii știau tot ce se putea obține prin protocoale de la partenerii din acele protocoale. Însă doar Coldea cunoștea TOATE secretele deținute de SRI. În vreme ce Kovesi le cunoștea doar pe acelea pe care Coldea dorea să i le spună. Ceea ce îi dădea lui Coldea un avantaj decisiv fată de Kovesi transformându-l, astfel, în șeful ei absolut. Nu Procurorul General, nu Președintele țării, nici chiar însărcinatul Departamentului de Stat al SUA nu avea controlul total asupra lui Kovesi ci el, doar el, Coldea. Florian Coldea.
De-asta a fost sacrificat. Ajunsese să dețină prea multă putere. Nu mai putea fi controlat, pentru că el controla totul.
Rămasă fără cea mai importantă cârjă a puterii ei, Laura Kovesi nu a mai avut de ales, după retragerea lui Coldea, decât să se încredințeze total celeilalte cârje. Care, cum vedem, e foarte satisfăcută de această exclusivitate redobândită și o sprijină acum pe șefa DNA frenetic, indiferent de costuri, ca pe cea mai de preț „aliată” a ei de la București.
