Secretele lui Cîțu

de Bogdan Tiberiu Iacob, preluare Inpolitics

”Funcția de președinte are și avantaje: a doua zi după ce am fost ales, mi s-au secretizat notele din liceu” spunea unul dintre cei mai mucaliți politicieni, Ronald Reagan. În cazul premierului desemnat Vasile Cîțu, pare-se că nici nu s-a mai așteptat validarea, că i s-a și secretizat trecutul de studii. Și e mare păcat, pentru că există semne de întrebare mari cît roata carului în cazul său, ba chiar acuzații extrem de grave. Să dezvelim, deci, în rîndurile care urmează, un colț al trecutului viitorului premier, pentru că e foarte important, cînd vine vorba de omul care ne va conduce destinele, și încă într-un moment extrem de dificil pentru țară.

După o modă cam suspectă în ultimii ani, C.V.-ul oficial al senatorului PNL Florin Cîțu, născut în 1972, începe abia după Revoluție, cînd aflăm că între 1992-96 a obținut o diplomă de licență în Economie/Matematica la Grinnell College, Iowa, USA. Între 1997-1999 și-a luat și un masterat la Iowa State University, Iowa, apoi a făcut studii doctorale între 1999-2002 la aceeași universitate, nefinalizate, însă.

Practic, între 1992-2002, Florin Cîțu a învățat și a tot învățat, de la fața locului ori de la distanță, în statul american Iowa.

Colegiul privat Grinnell, să o spunem, nu e chiar crema universităților americane și e axat, în principal pe arte liberale, cel mai faimos absolvent fiind Gary Cooper. Prin arte liberale se înțelege discipline ca filosofia, psihologia, logica, lingvistica, literatura, istoria, sociologia ori științele politice. Dar nu e nici un colegiu de lepădat, să fim corecți. Florin Cîțu chiar are motive de mîndrie să dețină o diplomă din țara cu cel mai solid învățămînt din lume.

Doar că există, cum spuneam, serioase semne de întrebare.

La începutul lunii decembrie, presa vîlceană – județul său de baștină – aruncă pe piața informații terifiante.

”Valceanului Florin Cîțu, 47 de ani, ministru liberal al Finanțelor, nu i-a prea placut cartea in adolescenta! Chiar daca acum se lauda cu tot felul de diplome universitare obtinute prin America, Cîțu a avut mari probleme cu sistemul de invatamant din Valcea! Surse din Inspectoratul Scolar Valcea ne-au confirmat informatia ca musiu Cîțu a obtinut in anul 1988, la examenul de treapta la Liceul Energetic din Ramnicu Valcea, nota 4 si a fost nevoit sa studieze la… scoala profesionala! In acest moment au fost puse in functiune relatiile familiei Cîțu si directorul liceului din acea perioada, profesorul Ion Urea, l-a mutat din pix pe tanarul Cîțu la liceu! Dupa terminarea studiilor liceale, actualul ministru a dat examen la Academia de Studii Economice Bucuresti – fara succes, de vreo doua ori, dupa care s-a lasat pagubas intrand la o universitate privata Romano-Americana. Din acest punct se cunoaste traseul, pe filiera SIE (spun gurile rele)” scrie Ziarul de Vîlcea.

Vineri, aceeași publicație revine cu informații care măresc suspiciunile:

”Directorul Colegiului Energetic din Ramnicu Valcea, Mihai Simion, refuza sa raspunda la solicitarea Ziarului de Valcea (adresa formulata in baza Legii 544/2001) cu privire la informatii despre fostul elev al liceului – Florin Citu, actual ministru de Finante si, potrivit ultimelor informatii, viitorul premier al Romaniei. Avand in vedere functia de inalta demnitate publica a fostului elev al Colegiului Energetic (promotia 1990), interesul public si jurnalistic in legatura cu dosarul de elev al lui Florin Citu este firesc, legitim si legal. Asadar, nu intelegem reticenta preotului Simion, directorul actual al Colegiului Energetic! Pe surse am aflat ca Simion a primit directiva clara de la liberala Mihaela Andreianu, sefa Inspectoratului Scolar Valcea, in sensul securizarii dosarului de elev al lui Citu. Ziarul de Valcea nu se opreste aici – vom actiona in instanta Colegiul Energetic pentru a obtine informatiile din dosarul lui Florin Citu”.

Nu sună prea bine.

Să o luăm metodic.

Colegiul Energetic, cum se cheamă azi, absolvit de Cîțu în 1990, este fostul Liceu Industrial Energetic, înființat prin anii 70 și patronat de Ministrul Energiei Electrice, cu misiunea de a asigura cadrele necesare construirii şi exploatării hidrocentralei de pe Lotru-Vîlcea.

Un liceu de provincie, nu chiar cireașa de pe tortul învățămîntului comunist.
Presa vîlceană susține că Florin Cîțu a ratat la treapta a doua chiar și acest liceu modest, cu o notă execrabilă, 4, care nu i-a permis nici măcar redistribuirea la seral, după normele vremii, ci doar la școala profesională.
Cu pile și relații, el reușește un transfer direct înapoi la liceu și termină cursurile la zi, cel mai probabil în 1990.

Între 1990 și 1992 nu avem cunoștință ca premierul desemnat să fi intrat la vreo facultate a vremii, că o fi sau nu adevărat ce scrie Ziarul de Vîlcea, că ar fi încercat repetat la ASE, fără succes.

Apoi, în 1992, bomba-bombelor: absolventul de liceu industrial energetic vîlcean devine student la un colegiu american, pentru următorii 4 ani, plus alți 2-3 de masterat, plus studii doctorale.

Cum?

Contacte între Florin Cîțu și Grinnell College au existat fără îndoială.
De pe siteul colegiului aflăm că liberalul a jucat fotbal european în echipa universitară.
Și mai descoperim că după ce a devenit senator și ministru, Cîțu s-a repezit să trimită colegiului o poză cu el în parlament, care a fost postată drept ilustrație a secțiunii de științe politice, o secțiune mai puțin reprezentantivă pentru Grinnell, ce-i drept. (Oricum, Cîțu a luat diploma în matematică/economie).

Cel mai interesant, însă, găsim în revista colegiului un interviu luat cîndva, după 2016, lui Florin Cîțu de către editorul Michele Regenold, care sporește exponențial misterul studiilor acestuia.

Ce aflăm din interviu: Florin Cîțu explică felul în care a ajuns student în SUA.
Spune el că a avut noroc. ”Fortune smiled”.

Norocul unui puști cu o copilărie dificilă în comunism – dintr-o familie care nu a avut legături cu Partidul Comunist, ține să precizeze – de a întîlni un absolvent al Grinnell, nu aflăm numele, care venise să predea în România timp de un an, prin 1991-92 și care, se lasă de înțeles în afara unor afirmații concise, l-ar fi ajutat să meargă în Iowa.
A plecat din România cu o singură pereche de pantaloni și niște ghete stil cowboy pe care nu le-a purtat niciodată.

Ani buni mai tîrziu, intrarea în politică s-a produs într-un mod extrem de original, mai spune Cîțu.
Mai precis, în 2016, un prieten politician al cărui nume nu îl livrează, de asemenea, i-ar fi cerut ajutorul în campania electorală.
Asta însemnînd să accepte să candideze pentru PNL, astfel încît prietenul în cauză să poată exploata imaginea sa pe afișele electorale. ”Poți să te retragi oricînd vrei” îi dăduse asigurări prietenul liberal, în caz că nu i-ar fi plăcut politica.
S-a nimerit să îi placă, însă, așa că a rămas.
Deși e greu pe Dreapta, în România, din cauza preferinței românilor pentru PSD, se plînge Cîțu în interviu.
Și mai aflăm de aici că liberalul e un susținător al drepturilor LGBT și al libertății de inițiativă economică, lucru lăudabil, am spune.
Mai aflăm de la premierul desemnat că odată a vrut să își aducă dobermanul în Parlament, dar i s-a explicat că protocolul nu permite acest lucru.
Poate se modifică după alegerile recente.

Cîțu explică, totodată, secretul succesului său ca politician prin faptul că, între altele, are umor și se adresează direct publicului, inclusiv prin Facebook.

Și mai dezvăluie că s-a perfecționat cu ajutorul unui specialist în comunicare, pentru că de cîte ori avea de a face cu presa, se înroșea la față ca racul, de emoție. ”Acum însă, eu ocup prim-planul, întotdeauna”.
În plus, premierul desemnat nu se lasă încorsetat în normele rigide ale ținutei de politician, păr scurt, pieptănat peste cap și costum scorțos, preferînd plete și haine sport.

Iar cînd merge la talk-showurile TV din România, aduce substanță respectivelor emisiuni.
”Nu fac compromisuri (în politică n.n.), pentru că pot oricînd să fiu bancher” mai declamă el.

Desigur, cei de la ING Bank au avut altă părere cînd l-au dat afară cu scandal, prin 2011, dar accidente se pot întîmpla oricui.

Biografia oficială a lui Florin Cîțu, cel puțin în materie de studii, e complet paralelă cu cea furnizată de presa din Vîlcea.
De unde aflăm că el ar fi intrat în 1992, la Universitatea privată Româno-Americană, înființată în 1991. Acea universitate care a produs celebrul scandal EBA, care își trecuse în CV studii la o facultate americană, dar s-a aflat ulterior că fusese doar o vizită de cîteva săptămîni mari și late, fără nicio diplomă. „Este mult mai desteapta decat o credeti, este totusi un copil care a terminat in Statele Unite in James Madison University. Si-a echivalat studiile si aici, vorbeste foarte bine o limba straina” spusese public tăticul Băsescu, însă. Minciună cu premeditare, spulberată de presă.

Și totuși.
Nu ne vom însuși acuzațiile extrem de grave din presa vîlceană.
Ci vom lua de bune strict afirmațiile lui Cîțu.
Conform cărora în 1992 a început studiile la o școală americană.

Dar vom îndrăzni să ridicăm două mici probleme, făcînd o conexiune și cu povestea altui absolvent cam controversat de studii internaționale, Vlad Voiculescu.

Prima e cît de bine putuse Florin Cîțu să învețe limba engleză la un liceu energetic vîlcean pînă la nivelul reclamat de cursurile unei universități americane?
Ne amintim că Voiculescu recunoscuse onest că nu știa germana în facultate, o bună perioadă, și fusese nevoit să își traducă cursurile cu dicționarul. Cîțu o fi avut și dicționar la el lîngă unica pereche de pantaloni și ghetele cowboy?

A doua e cea care contează cu adevărat.
Cine i-a plătit studiile americane lui Cîțu?

Aflăm, dintr-o investigație pe net, că la ora actuală, un an de studii la Grinnell College costă 63.383 de dolari, dintre care 48.758 școlarizarea, 900 de dolari manualele, 11.980 de dolari cazare și masă, 2.200 alte cheltuieli.
Colegiul nu acordă burse, ci doar facilitează studenților granturi și credite.

Cu ajutorul unui calculator online de inflație aflăm că suma de acum însemna cca.35.000 de dolari pe an la nivelul lui 1992.
Bani la care s-ar fi adăugat, desigur, sume deloc neglijabile necesare transportului și altor situații.
În 1992, 35.000 de dolari însemna o avere în România, bani care ar fi putut lansa o afacere frumușică.

În 4 ani de studiu, vorbim de aproape 150.000 de dolari.
Dar asta nu e tot: pentru masteratul la Iowa University, taxele actuale sunt de cca.85.000 de dolari pe an, sau cca.52.000 de dolari din 1996.

În povestea siropoasă a lui Vlad Voiculescu, au intervenit slujbele pe care spune că le-a practicat din prima, ca și ajutorul unei mătuși care locuia în Viena, locul studiilor sale.
Povestea lui Cîțu nu spune nimic: nici despre bani, nici despre eventuale burse, nici despre neamuri peste Ocean, nici despre vreun cîștig la loterie șamd.

E doar povestea (prea) succintă a unui tînăr vîlcean care în decurs de doi ani a sărit de pe băncile unui liceu energetic provincial pe cele ale unui prestigios colegiu american, în perioada atît de tulbure din primii ani post-decembriști.
Mai ceva ca în basmele cu peștișorul de aur.

Una peste alta, marea întrebare e cine a plătit costisitoarele studii în SUA ale lui Cîțu?

Poate ar fi momentul ca premierul desemnat să lămurească el însuși, în spiritul transparenței, semnele de întrebare de mai sus, într-un moment în care cosmetizarea biografiilor pare să fi devenit un sport național care bate oina.