Secretele americane ale fostului deputat UDMR fugit la Budapesta

Fostul deputat UDMR Marko Attila, condamnat definitiv la 3 ani închisoare cu suspendare în 2014, a primit și o sentină într-un nou dosar aflat pe rolul Curții de Apel București. În noiembrie 2014, fostul deputat UDMR Marko Attila a fost condamnat de Curtea de Apel Ploiești la 3 ani închisoare cu suspendare abuz în serviciu contra interesului public pentru restituirea Colegiului “Székely Mikó” din Sfântu Gheorghe. În luna mai 2015, Marko Attila a fost trimis în judecată într-un nou dosar penal, fiind acuzat de abuz în serviciu. Astfel, atunci când va fi adus în țară, Marko Attila va executa 5 ani de închisoare, la care se adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 al. 1 lit. a, b şi g (dreptul de a ocupa o funcţie publică) Cod penal pe o perioadă de 5 ani.

Numai că situația e mult mai complicată. Iar pista americană e o cheie foarte importantă…

Marko a trimis în decembrie 2017 o scrisoare cotidianului de limba maghiară Haromszek, ce apare în județul Covasna, informație dezvăluită zilele trecute de jurnalistul Dan Tănasă. (textul integral la finalul articolului)

FLUX 24 a relatat mai multe amănunte explozive din dosarul lui Marko Attila. 

Marko Attila, nepotul  preşedintelui  de onoare al UDMR, Marko Bela,  suspectat de DNA de implicare în retrocedarea de terenuri alături de fostul şef al DIICOT, Alina Bica, şi alţi oficiali, se află în Ungaria. Cazul Marko Attila este însă mai complicat decât pare la prima vedere. Acesta mai are o condamnare la 3 ani de închisoare pentru perioada în care a fost secretar de stat la Departamentul pentru relaţii interetnice când a votat în favoarea retrocedării Colegiului Székely Mikó (foto), caz care este monitorizat de Congresul şi Departamentul de Stat american.

Guvernul american urmăreşte cu o atenţie sporită chestiunea retrocedării bunurilor bisericilor maghiare din România, confiscate după 1945, a anunţat Departamentul de Stat american, într-o scrisoare de răspuns, adresată congresmenilor care s-au adresat în luna iunie 2013  secretarului de stat american, John Kerry, scria Magyar Hirlap. 

”Guvernul american şi-a asumat un rol principal pentru a îndemna România să adopte o legislaţie care va asigura o soluţie corectă, transparentă şi rapidă proprietarilor de drept ai imobilelor naţionalizate de către fostele autorităţi comuniste şi fasciste”, se arată în scrisoarea semnată de subsecretarul de stat, Thomas B. Gibbons.

Emisarul special pentru problemele Holocaustului, ambasadorul Douglas Davidson, a întreprins o vizită la Bucureşti în luna mai  2013 pentru a discuta în acest sens cu Guvernul şi cu Parlamentul României, precum şi cu reprezentanţii societăţii civile, i-a informat Thomas B. Gibbson pe congresmenii americani. Scrisoarea Departamentului de stat american este datată cu 9 iulie 2013, iar copia acestei scrisori a fost remisă Agenţiei ungare de Presă MTI de către Fundaţia pentru Drepturile Fundamentale ale Maghiarilor, cu sediul la New York.

În data de 14 iunie 2013, 20 de membrii ai Congresului american au solicitat, într-o scrisoare, ministrului american de externe, John Kerry, să adopte o poziţie fermă faţă de Guvernul de la Bucureşti pentru ca statul român să procedeze neîntârziat la retrocedarea proprietăţilor bisericilor maghiare, confiscate după 1945. Cei 20 de congresmani, printre care preşedintele Comisiei pentru politica externă, Ileana Ros-Lehtinen, copreşedintele Comisiei Helsinki SUA, Christopher Smith, precum şi cei trei copreşedinţi ai Grupului maghiar din Congresul american, Andy Harris, Marcy Kaptur şi David Joyce, au pledat pe lângă ministrul american de externe pentru ca în cadrul negocierilor purtate cu Guvernul român să solicite retrocedarea, în mod echitabil, imediat şi corect, a bunurilor care au aparţinut instituţiilor religioase expropriate.

Grupul membrilor Congresului american, format din 13 legiuitori republicani şi şapte democraţi, a solicitat, de asemenea, ministrului de externe John Kerry, să informeze Guvernul român şi despre faptul că intenţionează să urmărească cu atenţie evoluţia cazului Colegiului Reformat Székely Mikó din Sfântu Gheorghe, precum şi procedura judecătorească îndreptată împotriva lui Attila Markó, Attila Marosán şi Silviu Clim. Referitor la acest caz, Departamentul de Stat american a precizat, în scrisoarea sa de răspuns, că Ambasada Statelor Unite ale Americii la Bucureşti urmăreşte de la bun început cu atenţie acest caz. Colaboratorii ambasadei americane au purtat convorbiri pe data de 25 iunie  2013 cu Attila Markó şi la solicitarea acestuia din urmă au fost prezenţi şi la audierea sa care a avut loc la Curtea Supremă de Casaţie şi Justiţie.

Thomas B. Gibbson a avansat ideea potrivit căreia Guvernul american va insista în continuare în vederea pronunţării unei sentinţe juste, bazate pe principiile statului de drept. Curtea de Apel Buzău a modificat inițial hotărârea potrivit căreia Colegiul Székely Mikó trebuie să fie retrocedat Bisericii Reformate maghiare, a dispus retroactiv amendarea bisericii reformate şi i-a condamnat la trei ani de închisoare cu executare pe cei trei membri ai Comisiei de retrocedare a imobilelor confiscate după 1945, respectiv pe Attila Markó, Attila Marosán şi Silviu Clim.

Haromszek:„Poziţia lui Marko Attila / Ce fel de justiţie ne dorim?

Fostul deputat Marko Attila – condamnat la trei ani de închisoare cu suspendare din cauza restituirii Colegiului Szekely Miko – în timp ce clădirea şcolii bisericii reformate fusese renaţioanlizată -, a transmis redacţiei noastre poziţia formulată – sub titlul De ce aş tace? – Pe marginea modificării legilor justiţiei. În poziţia sa, Marko Attila precizează: şi-ar dori o justiţie echitabilă. După cum scrie, îţi asumă ca din cauza poziţiei sale să fie făcut corupt sau să dea mulţi din mâini: de ce nu se prezintă în faţa instanţei, dacă este atât de nevinovat, ca să se dezvinovăţească. În opinia lui Marko, dezbaterea, derulată în stilul actual, pe marginea modificării legilor justiţiei, consolidează la nivelul opiniei publice tocmai ceea ce ar trebui desfiinţate prin aceste modificări: răspândirea, prin generalizări, a acuzaţiilor nefondate şi nedovedite, precum şi atitudinea conform căreia toţi sunt din start vinovaţi. Este cert că, în România, corupţia e prezentă în mod semnificativ, însă acest lucru nu înseamnă nici pe de departe că toţi sunt din start corupţi, şi trebuie încătuşaţi cei care sunt consideraţi ca atare – cu contribuţia eficientă a mass-mediei – de cei din jurul lor – precizează fostul deputat. Acesta a pomenit de exemplul lui Horvath Anna -fost viceprimar din Cluj, Antal Arpad – primar din Sfântu Gheorghe, Raduly Robert – edilul oraşului Miercurea Ciuc, sau cel al fostului ministru Nagy Zsolt, pentru a confirma faptul că justiţia nu este echitabilă: este echitabilă justiţia, care privează omul de dreptul său fundamental la apărare, interzicându-i acuzatului să acceseze anumite dovezi (Nagy Zsolt)? NU. Este echitabilă justiţia, care impune efectuarea unor interceptări privind securitatea naţională într-un caz de trafic de influenţă, în care nicio probă nu susţine legătura impusă de starea legală efectivă între o acţiune administrativă (autorizaţie) şi presupusul preţ (50 de bilete de intrare la festival) al acesteia (Horvath Anna – afirmaţii sunt, dar nu şi probe)? NU – înşiruie Marko, după care aminteşte de propriul caz. Dispun sau nu judecătorii de posibilitatea legală ca într-un anumit caz să condamne pe cineva pentru o faptă de care nu fusese acuzat niciodată (sentinţa definitivă în cazul Miko)? NU. Atenţie, vorbesc nu de încadrarea juridică a faptei, acest lucru fiind încă posibil conform dreptului în vigoare. M-am referit la faptul că, portivit rechizitoriului, am comis abuz în serviciu constatând în mod eronat dreptul de proprietate al bisericii reformate. Sentinţa definitivă însă nu contestă dreptul de proprietate, însă conform acesteia, am comis acelaşi abuz în serviciu pentru că nu am primit un document, care – nota bene – face parte din start din actul de procedură. Este în ordine acest lucru? NU. Pot să mă apăr faţă de acesta? NU. Poate fi prezumată intervenţia tendenţioasă – venită dintr-un loc insesizabil pentru mine – în îndreptarea în direcţia respectivă a sentinţei formulate? NU. Marko atrage atenţia: de atunci, cazurile de despăgubire doar au confirmat aceste aspecte.

Fostul deputat pomeneşte de faptul că, procurorilor nu li se pot cere socoteală nici dacă – cum s-a întâmplat în cazul său – au iniţiat măsura arestului preventiv împotriva persoanei sale într-un caz în care tocmai dosarul de anchetă, întocmit de ei, demonstrează că el nu face parte din acesta. După ce se confruntă cu starea de fapt, nu sunt dispuşi, timp de patru luni, să renunţe la acuzaţie, până când nu creează un nou caz. În contextul actualei dispute aflate în curs de derulare, Marko atrage atenţia: se poate pune la îndoială, în anumite situaţii, caracterul echitabil al legilor justiţiei în vigoare, lucru dovedit de mai multe decizii adoptate de curtea constituţională. Prezumţia de nevinovăţie, legitimitatea anumitor proceduri, interpretarea corectă şi legală a a anumitor infracţiuni nu pot constitui obiectul unui mod de abordare afectivă – precizează Marko Attila. Trebuie făcut ceva în interesul validării dreptului la prezumţia de nevinovăţie, începând de la procedura de cercetare până la sentinţa definitivă, doar şi în interesul faptului ca în presă să nu fie din start spânzuraţi toţi, în cazul cărora procurorii dau în vileag anumite elemente din dosarul de anchetă. Marko respinge acordurile secrete între organele de anchetă şi serviciile secrete – în spatele acestora se poate forma practic o oarecare profesie de procuror-securist şi în situaţii în care aceasta nu este justificată nici pe de parte, cum sunt, de exemplu, interceptările privind siguranţa naţională şi în cazuri în care, chiar dacă ar intra în categoria de infracţiuni, nu au nicio legătură cu siguranţa naţională. Fostul deputat insistă asupra delimitării ramurilor puterii: justiţia se realizează prin puterea judecătorească, din care nu fac parte şi procurorii, aceştia reprezintă – în calitate de organ de urmărire penală al statului – parte a puterii executive, nu fac dreptate.

În contextul abuzului în serviciu, Marko atrage atenţia: acesta este jucăria preferată a direcţiei anticorupţie, având în vedere că, în lipsa unei interpretări exacte, îl poate invoca în cazul oricui. Nu-i întâmplător că decizia curţii constituţionale pune lucrurile în ordine atunci când stabileşte că fapta eronată nu poate constitui obiectul judecăţii subiective, aceasta trebuie să presupună încălcarea unei obligaţii prevăzute de o normă juridică cu putere de lege. În privinţa modificării legilor justiţiei, multe aspecte pot fi îngrijorătoare, dar nu şi includerea deciziilor curţii constituţionale – precizează Marko Attila. În încheierea poziţiei sale, Marko subliniază din nou: La întrebarea ce fel de justiţie ne dorim?, singurul răspuns adecvat este că una echitabilă. Dacă tac sau nu, dreptatea mea este evidentă. Dar nu este evident şi dacă o voi putea obţine acasă vreodată – scrie Marko Attila”.

(Sursa: Haromszek din 20.12.2017, traducere din limba maghiară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita)