Într-un articol apărut pe pagina de editoriale și opinii a cotidianului New York Times, Thorbjorn Jagland, secretar-general al Consiliului Europei și fost prim ministru al Norvegiei, se ocupă de situația Moldovei, țara care – apreciază diplomatul – riscă să devină următoarea criză de securitate în Europa, cu consecințe potențiale departe de frontierele ei”, transmite Radio Europa Libera.
Moldova, scrie Thorbjorn Jagland, „stă la o răscruce între Europa de Răsărit și cea de Vest” și „în 2009, [odată] cu venirea la putere a pro-europenilor, a făcut progrese în direcția țelului lor”.Dar, „astăzi imaginea este de departe mai puțin optimistă. În ultimii șase ani a fost făcut prea puțin pentru a se dezvolta economia și instituțiile țării. Corupția rămîne endemică și statul este în continuare în mîinile oligarhilor, în timp ce venituri nesatisfăcător de joase au împins sute de mii de moldoveni să plece în străinătate în căutarea unei vieți mai bune.”
„Mulți privesc încă spre Bruxelles pentru răspuns, în timp ce alții cred că properitatea este legată de Uniunea Economică Euroasiatică, condusă de Rusia. Ceea ce unește cele două tabere este resentimentul lor palpabil față de elitele venale. Întreabă un moldovean de rînd cum diferă viața sub diferitele partide și vei auzi, frecvent, că nu există diferențe.” Comentariul lui Thorbjorn Jagland continuă amintind scandalul băncilor, ce a amplificat „frustrarea publică larg răspîndită” și care „rezumă eșecul statului de a proteja interesele cetățenilor. Puțini cred că aceia vinovați vor fi trași la răspundere să că banii vor fi regăsiți.”
„Orice finanțare externă este suspendată, pînă la acțiuni concrete menite să se ocupe de corupție și să pună în ordine sectorul financiar. Dacă autoritățile nu vor reuși să facă ceea ce este necesar pentru a restaura sprijinul extern – și aceasta repede! – țara va fi expusă unor tulburări economice serioase. Programele sociale pentru cei săraci și vulnerabili vor fi întrerupte exact înaintea lunilor aspre de iarnă.”
Thorbjorn Jagland notează că nici peisajul politic regional nu este mai bun. „Mulți din Moldova se tem că Transnistria ar putea deveni următoarea Crimee, o temere ce a fost alimentată și mai mult de apelurile la protecția rusă formulate de unele gurpări civice din provincie. Liderii Transnistriei se plîng că Moldova ar conspira cu Ucraina pentru a-i ține sub o blocadă economică și au ordonat acum mobilizarea rezerviștilor armatei transnistrene între 18 și 27 de ani. În acest moment, un conflict real militar este improbabil, dar într-o ambianță de o asemenea tensiune, chiar tulburări mărunte ar putea scăpa de sub control.”
Secretarul-general al Consiliului Europei afirmă că „nou formatul guvern al Moldovei trebuie să acționeze rapid”. […] Lecția clară din Ucraina a fost că, în Europa de astăzi, forța și stabilitatea statului depind de atașamentul acestuia la democrație și statul de drept. Anexarea ilegală a Crimeei de către Rusia a fost de natură să destabilizeze situația, dar nu trebuie să uităm niciodată că în Ucraina criza a început odată cu deziluzia profundă a poporului față de instituțiile lor politice.”
De aici și îndemnul formulat ferm de diplomat: Moldova trebuie să se gîndească și ea la securitatea ei democratică. Odată cu măsurile urgente necesare pentru fixarea sectorului bancar, guvernul trebuie să înceapă imediat eliminarea din corpurile publice a funcționarilor corupți. Pentru început, zeci de judecători – unii de profil foarte înalt – care au fost acuzați că au abuzat copios de puterea lor, ar trebui anchetați. Organele de securitate ale statului ar trebui, de asemenea, să facă tot ce le stă în putință pentru a-i aresta pe cei vinovați de masiva fraudă bancară.
Pentru a da poporului încredere că justiția va acționa în aceste cazuri, interferența politică subterană trebuie eliminată din sistemul judiciar. Legislația aflată în Parlament, care va garanta imparțialitatea procurorilor de stat, ar trebui pusă în aplicare fără întîrziere. Și, pentru a dovedi că nimeni nu este mai presus de lege, actuala imunitate, ce acoperă de urmărire judiciară pe membri Parlamentului, ar trebui redusă.
Thorbjorn Jagland continuă pe același ton imperativ: „Și mai important, Moldova va trebui să pună în aplicare controalele de bază asupra puterii, care ar trebui să existe în orice democrației. Agențiile cheie anti-corupție […] trebuie organizate ca structuri independente, cu atribuții clare și forță reală. Restricții severe în finanțarea partidelor vor fi necesare pentru a relaxa apucătura celor avuți asupra politicii. Noi reglementări sînt necesare pentru a sparge monopolurile în domeniul media și a le furniza ziariștilor o mai bună protecție.”
Iar diplomatul își încheie pledoaria cu un angajament, afirmînd că, „în calitate de apărători ai Conveției Europene referitoare la Drepturile Omului, care fixează locul unde autoritatea de stat ar trebui să se oprească, iar puterea cetățeanului să înceapă, [Convenție] pe care națiunile Europei sînt obligate să o respecte, Consiliul Europei va căuta să ajute Moldova să efectueze reformele în conformitate cu standardele internaționale… Indiferent de speranțele diferite pe care și le pun în viitorul țării, atît Uniunea Europeană, cît și Federația Rusă au un interes în succesul acestor eforturi. Nici una nu va profita de pe urma unui vecin slab, care aduce cu el găuri negre financiare, crimă organizată, trafic și migrație necontrolată.”
Concluzia comentariului secretarului-general al Consiliului Europei, formulată în New York Times, este că: „În ciuda anilor de dezamăgire, muți moldoveni încă au o ambiție însemnată pentru statul lor. Ei susțin că, eliberat de corupție, statul se poate transforma. Dar, înainte, acest stat captiv trebuie înapoiat cetățenilor săi.”
