Cazul Caracal are pînă la această oră o zestre uriașă de elemente, ipoteze, declarații publice, informații pe surse șamd. Dar are și numai două lucruri concrete: dispariția celor două fete și cele două expertize judiciare care ar dovedi că una dintre victime e moartă și că Dincă are legătură cu asta. În mod normal, toate eforturile presei ar trebui canalizate pe chestiunea analizelor de laborator, singurele importante; în loc de asta se practică datul non-stop cu părerea pe cele mai inimaginabile teme și pe reconstituiri penibile cu fleici de porc arse în butoaie de tablă. O să încercăm noi să aruncăm o privire asupra poveștii pe nedrept marginalizate a analizelor genetice. Acolo unde se ascunde, de fapt, cheia întregii probleme.
Să o luăm metodic. La două zile după izbucnirea scandalului, duminică, 28 iulie, avem un comunicat oficial al procurorului șef-adjunct al DIICOT, Georgiana Hossu, venit special la Caracal pentru a descîlci ițele. Ce aflăm de acolo, la un moment dat:
”În urma percheziţiilor, în cenuşa aflată într-un butoi metalic au fost identificate mai multe fragmente de oase calcinate şi dinţi de natura umană. Alături de aceste fragmente au fost găsite inele, un lănţişor, o bucată metalică de formă dreptunghiulară, precum şi o bucată similară unei monturi de inel, ce prezentau urme de ardere. În autoturismul inculpatului a fost găsit un cercel. Aceste bijuterii au fost recunoscute de mama minorei ca aparţinând fiicei sale. În această seară, Institutul Naţional de Criminalistică a transmis raportul privind expertiză genetică judiciară parţială, din care reiese că la locul faptei au fost identificate atât profilul genetic al victimei, cât şi al inculpatului.(s.n.)”
Conform acestor date și al altora difuzate public, e vorba de probele biologice prelevate de pe cercelul găsit al Alexandrei Măceșanu și, probabil, de pe banda adezivă care i s-ar fi aplicat pe gură de către Gheorghe Dincă. S-a mai difuzat pe surse informația că ADN-ul fetei a fost comparat cu cel obținut de anchetatori de la părinții tinerei. Întrebarea e cu ce anume a fost comparat ADN-ul determinat a fi al lui Dincă? În toată perioada de pînă acum nu s-a suflat o iotă despre vreo operațiune de prelevare de ADN de la suspect, care să fie comparat cu se găsise ”la locul faptei”, conform Georgianei Hossu.
Și aici intervin anumite aspecte legale importante. Pentru că iată ce prevede art.190 din Codul de procedură penală:
”Examinarea fizica (1) Examinarea fizica a unei persoane presupune examinarea externa si interna a corpului acesteia, precum si prelevarea de probe biologice. Organul de urmarire penala trebuie sa solicite, in prealabil, consimtamantul scris al persoanei care urmeaza a fi examinata. In cazul persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu, consimtamantul la examinarea fizica este solicitat reprezentantului legal, iar in cazul celor cu capacitate restransa de exercitiu, consimtamantul scris al acestora trebuie exprimat in prezenta ocrotitorilor legali. (2) In lipsa consimtamantului scris al persoanei care urmeaza a fi examinata, al reprezentantului legal ori a incuviintarii din partea ocrotitorului legal, judecatorul de drepturi si libertati dispune, prin incheiere, la cererea motivata a procurorului, examinarea fizica a persoanei, daca aceasta masura este necesara pentru stabilirea unor fapte sau imprejurari care sa asigure buna desfasurare a urmaririi penale ori pentru a se determina daca o anumita urma sau consecinta a infractiunii poate fi gasita pe corpul sau in interiorul corpului acesteia. (3) Cererea organului de urmarire penala trebuie sa cuprinda: numele persoanei a carei examinare fizica este ceruta, motivarea indeplinirii conditiilor prevazute la alin. (2), modalitatea in care examinarea fizica urmeaza a fi efectuata, infractiunea de care este acuzat suspectul sau inculpatul. (4) Judecatorul de drepturi si libertati solutioneaza cererea de efectuare a examinarii fizice in camera de consiliu, prin incheiere ce nu este supusa niciunei cai de atac. (5) In cazul in care persoana examinata isi exprima in scris consimtamantul sau in cazul in care exista urgenta, iar obtinerea autorizarii judecatorului in conditiile alin. (4) ar conduce la o intarziere substantiala a cercetarilor, la pierderea, alterarea sau distrugerea probelor, organul de urmarire penala poate dispune, prin ordonanta, efectuarea examinarii fizice. Ordonanta organului de urmarire penala, precum si procesul-verbal in care sunt consemnate activitatile desfasurate cu ocazia examinarii fizice sunt inaintate de indata judecatorului de drepturi si libertati. In cazul in care judecatorul constata ca au fost respectate conditiile prevazute la alin. (2), dispune, prin incheiere motivata, validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala. Incalcarea de catre organele de urmarire penala a conditiilor prevazute la alin. (2) atrage excluderea probelor obtinute prin examinarea fizica. (6) Validarea examinarii fizice efectuate de organele de urmarire penala se efectueaza potrivit alin. (4). (7) Examinarea fizica interna a corpului unei persoane sau recoltarea de probe biologice trebuie efectuata de un medic, asistent medical sau de o persoana cu pregatire medicala de specialitate, cu respectarea vietii private si a demnitatii umane.”
Să o spunem pe scurt: prelevarea de ADN de la Dincă nu se putea face fără acordul lui scris, care ar fi trebuit dat într-un moment în care, reamintim, el susținea că nici nu le cunoaște pe victime. Fără acordul lui, era nevoie ori de o decizie judecătorească, ori de o ordonanță a procurilor, în cazuri expceționale. Iar respectiva prelevare trebuia făcută de persoane cu specializare medicală. Fără respectarea acestor prevederi, orice probă bazate pe asemenea expertize sunt nule de drept.
A fost prelevat ADN de la Gheorghe Dincă vineri sau sîmbătă? Au fost respectate procedurile legale? Au fost la fața locului medici care să se ocupe de prelevare?
Să mergem mai departe.
Ce aflăm de pe un site oficial, al Serviciului de Medicină Legală:
”La cererea organelor judiciare şi a persoanelor interesate, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, se poate efectua toată gama de investigaţii asupra ADN. Acest tip de investigaţii, reprezentând cel mai avansat mod de investigare medico-legală, cu privire la filiaţie (paternitate), identificarea pe bază de pete de sânge, pete de spermă, fragmente de ţesuturi şi organe, fire de păr, oase şi alte produse biologice, a intrat, începând cu 15 august 2000, în uzul curent ca element probatoriu în practica judiciară românească”.
Pentru efectuarea acestor determinări, în România funcţionează în prezent 3-4 laboratoare: un laborator în cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici” din Bucureşti, altul, tot la București, la Institutul de criminalistică, un laborator în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Craiova și unul la Timișoara.
”Experienţa personalului din Laboratorul de Identificări Genetice prin Amprentarea ADN (L.I.G.A.A.) care funcţionează în cadrul UMF Craiova, precum şi aparatura ultramodernă de care dispune acest laborator permite stabilirea amprentei genetice a unei persoane prin analiza locilor STR incluşi în sistemul CODIS 13 . L.I.G.A.A. poate procesa simultan un număr mai mare de probe. Analizele pot fi prelucrate în funcţie de urgenţa fiecărui caz şi durează între două săptămâni şi o lună. Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii amprentelor ADN, se face numai de specialiştii laboratoarelor respective, în nici un caz de organele de urmărire penală(…)
Este important de semnalat un punct important privind admisibilitatea în cursul procesului a amprentelor genetice ca probă. Admisibilitatea este de două feluri: admisibilitatea generală se referă la întrebarea de a şti dacă poate fi prezentat în faţa tribunalelor un element oarecare de probă extras din tehnica în chestiune. Odată o tehnică admisă general, rezultatele pot să fie totdeauna judecate ca inadmisibile dacă au fost obţinute de o manieră puţin fiabilă. Admisibilitatea generală pune în discuţie fiabilitatea tehnicii, în timp ce admisibilitatea specifică pune în discuţie fiabilitatea rezultatelor sale” se mai afirmă pe siteul amintit.
Pe lîngă că subliniază obligația prelevării de mostre biologice doar de către specialiști de la unul dintre cele doar două laboratoare din România unde se fac analize ADN în beneficiul organelor judiciare, textul punctează o perioadă de la două săptămîni la o lună pentru obținerea rezultatelor.
De aici, un nou set de întrebări: la care laborator s-au făcut testele invocate de Georgiana Hossu? La cel de la Craiova ori la cele de la București? De ce nu s-a comunicat public acest lucru, care nu ar fi afectat în niciun fel ancheta? O întrebare extrem de importantă, pentru că, ulterior, am aflat oficial că în cursul zilei de luni, 29 iulie, dinții și oasele găsite în butoi au fost trimise la INML București pentru expertize. De ce s-au trimis, bunăoară, acele rămășițe la București, aflat la 174 km de Caracal și nu la Craiova, dotată la fel de bine tehnologic și aflată la doar 54 de km, în condițiile în care se presupune că timpul presa?
Și, peste toate, cea mai mare întrebare: cum a fost posibil ca răspunsul la expertiza genetică invocată de DIICOT să fie dat duminică, la doar o zi sau două după ce probele fuseseră obținute, perioadă care ar include și prelevarea de ADN de la părinții Alexandrei și de la suspectul Dincă, ca și transportul mostrelor la unul dintre laboratoare? Și, similar, cum a fost posibil ca rezultatele expertizei declanșate luni asupra oaselor și dinților calcinați, la INML, să ajungă pe surse chiar a doua zi la jurnalistul Marius Tucă, care le-a făcut publice imediat și insistent? Cîteva zile mai tîrziu, datele prezentate de el s-au dovedit exacte, inclusiv procentul de acuratețe de 99,99%. (Acesta e maxim ce se poate comunica, restul de 0,1% fiind rezervat situațiilor rare, dar posibile, ale coincidenței ADN-ului a doi indivizi)
Cum s-au putut efectua analize atît de complexe și de dificile, dar și atît de precise, pe niște rămășițe profund – dacă nu total – afectate de ardere și posibil contaminate de anchetatori, în nici 24 de ore, din moment ce specialiștii de la laboratoarele autorizate vorbesc de 14 pînă la 30 de zile? Sigur, nici nu mai amintim că rapoartele oficiale complete nu au ajuns nici acum la INML (vor veni la 30 de zile, conform lui Alexandru Cumpănașu, adică exact intervalul sus-pomenit), iar moartea fetei a fost anunțată de ministrul Justiției(??) pe baza unor concluzii prealabile.
Toate aceste întrebări sunt cruciale, pentru că, în absența unor concluzii ale specialiștilor în analize genetice, nu am avea, practic, nici la această oră mai mult de dispariția a două fete. Și atît.
Ori, tocmai asupra acestor analize plutesc cele mai mari semne de întrebare.
Nici anchetatorii nu au vrut să furnizeze informații concrete, nici avocații din oficiu ai suspectului care s-au înghesuit permanent pe televiziuni cu date din anchetă, călcînd grosolan prevederile din legislație care interzic acvest fapt. Și nici presa, în mod ciudat, nu s-a interesat serios de respectivele analize și de modul în care au fost derulate, în special legat de raportul Institutului Național de Criminalistică, cel despre care ulterior nu s-a mai suflat o vorbă.
