In vîrstă de 55 de ani, Tariq Ramadan s-a manifestat pînă acum ca un redutabil predicator în linia Fraţilor Musulmani, el fiind de fapt nepotul celui care a fondat această confrerie islamistă în Egipt. Potrivit filozofului Pascal Bruckner, care publică în le Figaro un articol despre Tariq Ramadan, marele scandal nu este această inculpare pentru viol, ci faptul că de 20 de ani islamologul franco-elveţian “a beneficiat de sprijinul elitelor europene”.
Cum de i-a putut „orbi” Tariq Ramadan pe atît de mulţi oameni inteligenţi, iată adevărata problemă, spune filozoful francez. Tariq Ramadan a fost consilier al lui Tony Blair pe vremea cînd acesta era prim ministru în Marea Britanie. La Oxford i s-a oferit o catedră ca să predea islamul, post plătit însă de Qatar. In Franţa el a fost sprijinit de oameni influenţi precum jurnalistul Edwy Plenel, fost director al cotidianului Le Monde.
In orbirea ei ideologică şi din dorinţa de a combate cît mai energic capitalismul, o anumită stîngă s-a aliat de fapt cu islamul şi chiar cu integrismul, afirmă Pascal Bruckner. Pentru el Tariq Ramadan este omul care serveşte de fapt o strategie mai veche adoptată de Fraţii Musulmani: cucerirea prin mijloace paşnice a Europei. In articolul său Pascal Bruckner reia cîteva fraze pronunţate de Tariq Ramadan în februarie 2016 la un congres la Uniunii Organizaţiilor islamice din Franţa: „Franţa este în prezent o cultură musulmană. Limba franceză este o limbă a islamului. Aveţi capacitatea culturală de a face astfel încît cultura franceză să fie considerată ca o cultură musulmană printre culturile musulmane”.
Faţă de jihadişti, care recurg la terorism şi la lupta armată, Fraţii Musulmani sunt infinit mai abili. Ei mizează pe emigraţie, natalitate, răbdare şi presiune culturală pentru a cuceri în mod paşnic Europa. Acea Europă pe care lumea musulmană a pierdut-o militar în 1492 în Andaluzia şi în 1683 sub zidurile Vienei, mai arată Pascal Bruckner.
