Ministrul Florian Bodog nu a explicat de ce autoritățile nu au contactat clinica vieneză pentru prelungirea contractului, însă a anunțat că se face o nouă evaluare a Spitalului Sfânta Maria din București. E vorba de singurul spital autorizat pentru transplant de plămân, dar unde nu a avut loc până acum nicio intervenție de acest fel. Cu doar câteva zile în urmă, același ministru anunța că România nu are capacitatea de a lansa programul național pentru transplant de plămân și că la Sf. Maria nu există niciun medic care să fi făcut această procedură independent.
Autoritățile române au refuzat expertiza AKH și le-au transmis experților să nu vină la București
În ultimele luni, atât clinica vieneză care trata pacienții români, cât și agenția europeană în domeniu care mediază relația cu Viena, Eurotransplant, au fost subiectul unor amenințări din partea managerului de la spitalul Sfânta Maria, primarului Capitalei și conducerii Agenției române de Transplant. Autoritățile de la București au refuzat auditul experților austrieci și au anunțat că România poate deschide o linie pentru transplant de plămân în țară.
Reprezentanții instituțiilor menționate nu au răspuns până acum solicitărilor de interviu din partea RFI.
Între timp, Asociația Transplantaților din România acuză întârzierea cu care se caută soluții în acest caz și cere explicații ministrului. Gheorghe Tache, reprezentantul pacienților, spune la RFI că există zeci de pacienți pe liste de așteptare, pentru care în acest moment statul român nu oferă nicio soluție.
Ghe. Tache: „Situația cu AKH era cunoscută din septembrie. Ce au făcut până acum?”
Reporter: Care pot fi soluțiile acum, în condițiile în care autoritățile transmit mesaje contradictorii?
Gheorghe Tache: Soluții există. Cei care sunt abilitați trebuie să își facă datoria până la capăt și să înțeleagă că șansa la viață pentru pacienții ce au nevoie de transplant pulmonar trebuie să constituie o prioritate. Vreau să mă prezint în fața domnului ministru și să trag un semnal de alarmă. Acesta, împreună cu ceilalți factori abilitați, respectiv Agenția Națională de Transplant, trebuie să găsească soluții rapid. Această veste este un șoc. Este o stare de stres în plus care nu face altceva decât să agraveze și mai mult starea de sănătate. Boala evoluează rapid și nu mai avem timp de așteptare. Factorii noștri de decizie știau că la sfârșitul acestei luni se termină scrisoarea de intenție semnată cu Eurotransplant. Ce au făcut până acum? De ce nu s-au interesat până acum ca să o perfecteze sau să găsească în timp operativ alte soluții astfel în cât această știre să nu ne găsească pe nepregătite?
Rep: Ceea ce spuneți dumneavoastră este o noutate. Ministrul Sănătății a spus că AKH a încheiat contractul cu România ilegal. Dumneavoastră spuneți că era un protocol care oricum expira, iar cei de acolo au decis să nu îl prelungească.
G.T: Scrisoarea de intenție cu Eurotransplant este făcută tot ca urmare a demersului Asociației Transplantaților din România. Prin luna martie a anului trecut am adus la cunoștință că nu era perfectată și am făcut demersurile necesare. Această scrisoare de intenție, care a fost semnată de directorul Agenției Naționale de Transplant din România și Eurotransplant, a avut un termen de valabilitate de șase luni. Termenul a expirat undeva prin septembrie. În timpul domnului ministru Vlad Voiculescu termenul a fost prelungit până în luna martie a anului curent. Cei abilitați știau despre acest lucru. De ce nu au făcut nimic până acum? Nu trebuiau să aștepte să se termine luna ca să vadă ce vor face. Trebuia făcut din timp, astfel încât cursivitatea și accesul la transplant pentru pacient să fie garantate.
Sursa foto: www.pixabay.com
Fără răspuns: Ce se întâmplă cu cei operați la AKH, cine îi monitorizează, unde merg la controale?
Rep: În acest context, care ar putea să fie soluția rapidă? Găsirea unui alt centru care ar putea prelua transplanturile? Renegocieri sau discuții cu Viena?
G.T: Nu știu. O dată ce clinica AKH ne-a dat un astfel de răspuns, nu știu dacă discuțiile mai pot fi reluate. Apoi, nu știu în ce măsură pacienții care au beneficiat de transplant acolo mai au posibilitatea să facă și monitorizare. Este un alt aspect pe care trebuie să îl avem în vedere. Pacienții trebuie să meargă perioadic la controale, iar medicii specialiști le stabilesc schema de tratament, linia de conduită și tot ceea ce trebuie să facă pacientul astfel încât starea lui de sănătate să se mențină între anumiți parametri. Problema este mult mai complexă și trebuie văzută din toate punctele de vedere. Presupune nu numai accesul la servicii, ci și monitorizarea după efectuarea operației de transplant. Ministerul are pârghiile și mecanismele necesare pentru a urgenta un astfel de proces cu clinici de profil din Cehia sau Germania. Nu contează unde va fi, numai să fie pentru ca pacientul să poată să beneficieze de transplant. Dar trebuie urgentat.
Rep: În acest moment, știți câte persoane așteaptă?
G.T: Da, eu la acest lucru mă refer. Trebuie făcut ceva cât mai repede, astfel încât acel pacient care se află acum în așteptare și se întocmește dosarul pentru a merge la o astfel de clinică, să știe exact unde se va duce. Mai mult, sunt pacienți care trebuie să meargă la evaluare în vederea efectuării operației, să facă investigații de profil. Unde să se ducă un astfel de pacient dacă nu știe? Nu poți să te duci într-un anumit centru dacă nu știi că acolo vei fi înscris pe listă.
„Cel puțin 80 de persoane așteaptă. Dreptul la viață nu este respectat în România”
Rep: Știți câte persoane sunt în acest moment în România care așteaptă să fie evaluate sau care au deja un dosar și așteaptă să fie trimise pentru transplant?
G.T: Sunt între 70 și 80 de pacienți cu nevoi de transplant. Boala evoluează de la o zi la alta. Sunt foarte mulți pacienți care au nevoie urgent de o astfel de operație. Dacă nu, mor. Nu au altă posibilitate de a trăi în afara transplantului de pamâni. Dreptul la viață este garantat prin Constituție. Din cauza unor măsuri care nu se iau la timp, care s-au omis sau care nu s-au prevăzut, nu trebuie să suferim noi, pacienții. Noi nu avem nicio vină. Nouă trebuie să ni se dea garanția că avem acest drept și că putem beneficia de această operație salvatoare de vieți. În caz contrar, vom sesiza toate autoritățile europene abilitate, pentru a semnala că dreptul la viață, garantat prin Constituție, nu este respectat în România.
