Porcii din fermă nu aveau nimic. Un vier costa 12.000 de euro
Nicolae Ciuleac: Noi avem, în funcție 48.000 de porci, cu genetica noastră. Noi făceam totul de la A la Z. Cam 300 de animale sunt în fiecare zi conduse spre abatorizare. Pe banda de sacrificare s-a găsit un rinichi suspect, cu niște pete. S-a dus acest rinichi la analiză la laborator și s-a identificat că ar fi pesta porcină africană. Din momentul în care a ieșit pozitiv a fost stop cadru, la fabrică, la tot. Nimeni nu mai mișcă. S-a terminat tot. Nimeni nu mai face nimic. Porcii din fermă nu aveau nimic.
Reporter: Autoritățile au spus că aveți pestă porcină și că trebuie omorâte toate animalele. Animalele au fost omorâte. Ce altceva s-a întâmplat, s-a mai distrus și altă carne din stoc?
N.C: Pentru simplul fapt că am avut o bucată de rinichi de la un porc presupus infestat, tot ce am a trebuit distrus și eliminat. Au distrus 600 de tone de carne pe care o aveam în depozitul frigorific. Nu era numai carne de porc. Era carne de pui, de curcan, de vită. Distrugându-le pe toate am rămas fără materie primă. Nu mai avem nimic, zero tot.
Rep: Bănuiesc că aveți o estimare. Cam cât e paguba?
N.C: Nu sunt numai porci. Porcii sunt undeva la aproape 5 milioane de euro.
Rep: La asta ce se adaugă?
N.C: La astea se mai adaugă cele 600 de tone de carne, peste 100 de tone de preparate pe care le-am avut în depozite și care își urmau cursul de livrare. Și toți clienții noștri, care au luat marfă de aici, trebuiau să o distrugă. Nu știu să vă spun exact toate cantitățile care au fost retrase.
Rep: Au fost omorâți și niște vieri care erau foarte valoroși. La cât ajunge un vier?
N.C: Un vier dintr-ăla este 10.000 – 12.000 de euro. Aceștia erau, practic, bunicii, din care făceam materialul genetic.
Paguba este între 7 și 8 milioane de euro
Rep: Erau foarte importanți pentru dumneavoastră. Ați zis 5 milioane, plus tot ce s-a mai adăugat. La cât se ajunge?
N.C: Pentru mine paguba este între 7 și 8 milioane de euro. La aceasta se mai adaugă și alte elemente colaterale. Am plătit și toată distrugerea, dioxid de carbon.
Rep: Dumneavoastră ați plătit tot? Așa este protocolul?
N.C: Dar ce? Ei au venit cu banii? Ei au venit să ucidă. Ei nu au venit cu nimic.
Rep: Cât la sută din această pagubă sperați sau ar trebui, conform legii, să o primiți înapoi?
N.C: Conform legii ar trebui să primesc în totalitate, la valoarea pieței.
Rep: Vă așteptați să primiți toți banii? Aveți speranțe în sensul ăsta?
N.C: Da sigur. Dacă nu, o să aplicăm varianta B.
Rep: Care este? Bănuiesc că este justiția.
N.C: Conform Uniunii Europene, trebuie să fim în totalitate despăgubiți.
Rep: Până acum ați avut discuții cu autoritățile? Ce v-au spus?
Sunt milog la poarta băncilor
N.C: Nu am avut nicio discuție cu ei. Ei și-au făcut treaba corect, după părerea mea. Nu s-a făcut niciun abuz aici. Au fost corecți. Nu am ce să zic din acest punct de vedere.
Rep: Când vă așteptați să fiți despăgubiți? Când ar trebui să vă dea banii înapoi?
N.C: Vedeți dosarele de acolo? Alea sunt numai pentru porci.
Rep: Sunt sute de foi. Când vă așteptați la despăgubiri? Trebuie procesată toată documentația?
N.C: Eu sunt în situația în care sunt milog la poarta băncilor ca să îmi dea bani de producție. Eu acum primesc materie primă pe garanții morale, pentru că mă cunoaște lumea. Dar să știți că dacă nu o să am bani și astea se termină. O să mă blochez.
Rep: Vă este frică că ați putea să aveți probleme grave, să ajungeți până la faliment?
N.C: O problemă gravă este când nu ai materie primă și nu ai ce face.
Rep: Produceți foarte multe mezeluri, parte cu carnea de la porcii dumneavoastră, parte de la parteneri…
N.C: Partea de porc, da. Carne de vită cumpărăm de la furnizori. Cumpărăm și carne de pasăre, curcan și pui.
200 de angajați vor fi concediați
Rep: Câți angajați aveți?
N.C: Până acum am avut, în total, 500.
Rep: Asta înainte să înceapă nebunia cu pesta?
N.C: Acum am concediat. Vor fi cam 200 concediați.
Rep: Practic, din cauza asta ați fost nevoit să concediați aproape jumătate.
N.C: Ce să fac?
Rep: Bănuiesc că ați desființat posturile?
N.C: Da, dacă nu mai au obiectul muncii.
Rep: Ce fac oamenii care au rămas fără loc de muncă? Plănuiți să îi luați înapoi după ce se relansează afacerea?
N.C: Nu mai fac cu porci, nu mai cresc porci. Îmi văd de preparatele mele. Atât timp cât zona este un punct critic pentru creșterea porcilor, nu mai cresc.
La graniță, dincolo de Dunăre, oamenii alungă porcii mistreți, îi sperie cu tunuri, cu arme
Rep: Suntem aproape de Ucraina. Aici e problema?
N.C: Exact. Nu mai am curajul să continui în același mod. La graniță, dincolo de Dunăre, oamenii de acolo alungă porcii mistreți. Îi sperie cu tunuri, cu arme…
Rep: De ce îi alungă?
N.C: Îi alungă pentru că nu vor nici ei probleme. Porcii vin frumos peste Dunăre, trec la noi, pe pajiștile noastre. Unii vin bolnavi și mor pe teritoriul nostru. Sunt acolo pradă animalelor, putrefacției. Uite așa boala se duce.
Rep: Dumneavoastră considerați că autoritățile au făcut suficient ca să prevadă această situație?
N.C: Aș prefera să nu răspund la această întrebare. Eu nu știu ce fac ei. Normal nu ar trebui să se întâmple așa ceva, dar nu pot acuza pe nimeni…
Rep: Cumva, cred că dacă v-aș fi pus această întrebare după momentul în care se rezolvă toată nebunia asta și v-ți recuperat pierderea, că mi-ați da alt răspuns…
N.C: Afirmativ.
