Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:
Este un un scandal cu final deschis. Presa dezvăluie, din cînd în cînd, cîte-un nou amănunt legat de operaţiunile serviciului secret american NSA (National Security Agency), însoţit de retorica dezaprobării şi consternării. Apoi urmează o tăcere – fără urmări concrete. Aşa şi acum, după ce aseară s-a aflat prin intermediul platformei WikiLeaks că nu doar şefa guvernului german actual, Angela Merkel, devenise un obiectiv supravegheat de către NSA, ci şi ex-cancelarii Gerhard Schröder şi Helmut Kohl. WikiLeaks a dat publicităţii o listă cu 56 de numere de telefon care au fost supravegheate de către NSA. Între numerele respective se află, potrivit radioteleviziunii germane, cîteva care au aparţinut şi unor înalţi demnitari din cancelariatul federal din perioada cînd s-a mai aflat în vechea capitală, la Bonn. Lista cuprinde şi numere de telefon din noul cancelariat de la Berlin.
Noile dezvăluiri adaugă afacerii o nouă dimensiune, după ce revista „Der Spiegel” a relatat în 2013 despre interceptarea convorbirilor purtate de Angela Merkel pe telefonul mobil. La vremea respectivă opinia publică era şocată, neputîndu-şi imagina dimensiunea reală a acestor practici de spionaj care durează de decenii. Dintre numerele de telefon date publicităţii ieri, peste 20 sunt accesibile şi astăzi, fiind folosite, în continuare, de către funcţionari ai guvernului german.
Preşedintele comisiei parlamentare de investigare a scandalului NSA, Patrick Sensburg, a declarat astăzi postului naţional de radio (DLF) că el crede că noile dezvăliuri constituie doar vîrful unui aisberg.
Tot el a afirmat că, probabil, şi alte servicii secrete i-au spionat pe politicieni germani.
Săptămîna trecută, WikiLeaks a publicat alte documente strict secrete ale serviciului NSA, cuprinzînd alte numere de telefon. Între care şi numerele cîtorva ministere federale germane. Din informaţiile provenite din surse WikiLeaks care au fost publicate în „Süddeutsche Zeitung” rezltă că la operaţiunile de supraveghere ar fi participat şi un serviciu secret britanic. În vizorul serviciilor pomenite s-ar fi aflat, potrivit aceluiaşi ziar, Ministerul federal al Economiei. Este vorba de perioda 2010-2012. Între obiectivele supravegheata deja în anii 1990 s-ar fi aflat şi Ministerul Finanţelor şi cel al Agriculturii. Din cuvintele cheie cuprinse în documentele date publicităţii rezultă că NSA-ul ar fi fost interesat mai ales de politica monetară şi de comerţ.
Unul din numerele de telefon publicat săptămîna trecută stabileşte legătura cu biroul de primire al ministrului finanţelor, Wolfgang Schäuble. Între numerele identificate se află şi cel al lui Barbara Hendricks, astăzi ministru al mediului, în trecut secretar de stat în Ministerul Finanţelor. Lista cuprinde, de altfel, toate numerele ale funcţionarilor superiori din Ministerul Federal al Agriculturii.
Noul scandal a provocat în cadrul coaliţiei reacţii care o vizează direct pe Angela Merkel, care încă nu s-a pronunţat public. Ambasadorul american a fost convocat doar la o „discuţie”.
Reprezentantul Partidului Social-Democrat în comisia parlamentară de investigare a operaţiunilor serviciului NSA, Christian Flisek, i-a amintit cancelarei într-un interviu radio (DLF) ce a declarat ea în trecut. Şi anume că spionarea partenerilor este inacceptabilă.
În timpul conferinţei de presă prilejuită de vizita fostului premier din Moldova, Iurie Leancă, la Berlin, anul trecut în iulie, tot Merkel a spus: „A spiona parteneri şi aliaţi echivalează cu o risipă de energie” şi este „lipsită de raţiune”. „Mai multă încredere, înseamnă mai multă siguranţă”, a mai precizat ea.
Dacă Merkel a rostit aceste cuvinte în mod serios, a spus Flisek, atunci ea ar trebui cel puţin acum „să deschidă un dialog ofensiv cu guvernul american şi să ceară lămuriri”.
