de Avocat Constantin Florin Durgheu
Pe 2 februarie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție va trebui să decidă dacă este admisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de inculpații din Dosarul Ferma Băneasa, dosar în care au fost condamnați, printre alții, avocații Robert Roșu și Corina Teodora Dicu, precum și jurnalistul Dan Andronic, exclusiv pentru „vina” de a-și fi exercitat profesia.
Spre „norocul” lor, avocata Corina Teodora Dicu și jurnalistul Dan Andronic „au beneficiat” de „clemența” completului de judecată, motiv pentru care nu au fost trimiși în penitenciar pentru a-și executa pedeapsa, primind câte o pedeapsă cu suspendarea executării acesteia.
Spre stupoarea lumii juridice de bună credință, inclusiv a unui număr important de judecători și procurori, precum și spre consternarea sa și a familiei sale, Robert Roșu, nu doar că a fost condamnat pe nedrept pentru faptul că și-a exercitat profesia la un standard, se pare, prea ridicat, standard care a declanșat anumite frustrări în rândul unor persoane nefamiliarizate cu limbajul juridic, dar a fost considerat de către instanța de apel un element periculos pentru societate, motiv pentru care a fost trimis „la reeducare” în penitenciar, alături de persoane condamnate pentru săvârșirea unor infracțiuni precum omor, viol, trafic național și internațional de droguri de mare risc, etc..
Nu poate fi omis faptul că Robert Roșu a fost condamnat la 5 ani de închisoare, evident, cu executare, după ce, inițial, un alt complet de judecată de la Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit, cu prilejul soluționării cererii de arestare preventivă formulată de către D.N.A. Brașov, că este complet nevinovat, colegul meu nefăcând altceva decât să-și exercite profesia strict în limitele prevăzute de Legea de Organizare și Funcționare a Profesiei de Avocat, pentru ca, ulterior, Curtea de Apel Brașov să ajungă exact la aceeași concluzie, motiv pentru care a dispus achitarea acestuia !
Este nu doar ciudat, dar și nelegal ca, o instanță de apel, indiferent care ar fi aceasta, să pronunțe soluții de condamnare cu suspendare sau cu executare, împotriva unor persoane care au fost anterior achitate de către instanța de fond, în condițiile în care în fața instanței de apel, nu doar că nu au fost administrate probe care să contureze / să confirme vinovăția respectivelor persoane, dar, mai mult, absolut toate probele administrate în faza apelului le-au fost favorabile inculpaților !
Condamnările pronunțate de către Î.C.C.J., în apel, au generat, probabil, cele mai aprige controverse în lumea juridică, atât din țară, cât și peste hotare, stârnind un val de indignare și în rândul opiniei publice care are nu doar darul, dar și norocul, de a judeca situațiile cu propria minte, fără „a înghiți” la comandă ce li se servește.
Deoarece controversele referitoare la fondul cauzei precum cea generată de condamnarea cunoscutului om de afaceri, Remus Truică, pentru așa zisa săvârșire a infracțiunii de trafic de influență, în condițiile în care nimeni nu poate anticipa ce a avut în vedere instanța de apel la stabilirea vinovăției omului de afaceri raportat la această acuzație, precum și controversa legată de cuantumul prejudiciului reținut în sarcina sa, respectiv „imensa” sumă de 2.830 Euro (6 persoane au fost condamnate, în solidar, la plata sumei de 16.980 Euro), nu pot fi alimentate cu argumente pro sau contra, decât după redactarea motivării deciziei, voi analiza doar controversele legate de pronunțarea unei decizii nedrepte de către un complet … nelegal constituit.
Tocmai problema dată de nelegala constituire a completului de judecată a fost cea care a generat motivul principal al contestației în anulare care are ca prim termen de judecată, data de 2 februarie 2021.
Fără discuție, completul investit cu soluționarea dosarului care are ca obiect contestația în anulare trebuie să pronunțe soluția legală, indiferent de presiunile imense, ușor de intuit, la care este supus.
Înalta Curte de Casație și Justiție trebuie să admită, fără nicio ezitare, contestația în anulare și să dispună rejudecarea dosarului în fața instanței de apel, chiar dacă este previzibil faptul că #rezistenții vor „lua foc” la pronunțarea singurei soluții legale.
Simpla lecturare a articolului publicat pe Luju.ro la data de 22.12.2020, relevă numeroase argumente în favoarea susținerii potrivit căreia se impune admiterea contestației în anulare deoarece doamna Florentina Dragomir nu are calitatea de judecător, din cauza faptului că nu a depus jurământul prevăzut, în mod imperativ, de art. 34 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, după ce a fost numită în funcția de judecător, prin Decretul Prezidențial emis de Președintele de atunci al României, domnul Traian Băsescu.
Nefiind transferată din funcția de procuror în cea de judecător, doamna Florentina Dragomir a fost inițial eliberată din funcția de procuror pentru ca, mai apoi, să fie numită în funcția de judecător, prin Decret Prezidențial.
Completul care a judecat apelul a fost nelegal constituit din cauza faptului că, doamna FLORENTINA DRAGOMIR nu are numirea în funcția de judecător validă, având în vedere împrejurarea că nu a depus jurământul prevăzut în mod imperativ de art. 34 din Legea nr. 303/2004, privind Statutul judecătorilor și procurorilor.
Potrivit textului de lege anterior menționat, la numirea în funcție, orice judecător sau procuror trebuie să depună jurământul în cadrul unei ședințe solemne, în fața judecătorilor instanței sau, după caz, a procurorilor parchetului la care a fost numit acel judecător sau procuror, după citirea actului de numire (alin. 3 al art. 34 din Legea nr. 303/2004) .
Excepțiile de la această regulă sunt expres prevăzute de alin. 5 al aceluiași art. 34 din Legea nr. 303/2004, respectiv în situația în care un judecător sau un procuror a fost transferat sau promovat.
Doar în aceste cazuri, depunerea jurământului de către un judecător sau procuror nu mai este necesară.
Nedepunerea jurământului de către un judecător atrage nulitatea tuturor sentințelor/deciziilor pronunțate de completul din care a făcut parte deoarece persoana care a fost numită în funcția de judecător, dar nu a depus jurământul, nu poate fi considerată judecător, simpla numire, neurmată de depunerea jurământului, fiind lovită de nulitate.
În situația în care o astfel de persoană face parte dintr-un complet de judecată, sentințele/deciziile pronunțate de acel complet sunt lovite de nulitate absolută deoarece completul nu a fost legal constituit potrivit art. 281 alin. 1, lit. a) din Codul de Procedură Penală: „Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind : a) Compunerea completului de judecată”.
Importanța depunerii jurământului în situația numirii unui judecător sau procuror în funcție, este reliefată și de alin. 2 al art. 34 din Legea nr. 303/2004 care prevede imperativ faptul că, „Refuzul depunerii jurământului atrage, de drept, nulitatea numirii în funcție”.
Deși din analiza tuturor textelor legale incidente, rezultă în mod irefutabil faptul că depunerea jurământului este obligatorie pentru a valida numirea unui judecător sau procuror în funcție, pentru spulbera din fașă orice argumentație contrară, menționez că, chiar doamna DRAGOMIR FLORENTINA a constatat într-o decizie pe care a pronunțat-o din poziția de judecător al Înaltei Curți de Casație și Justiție că depunerea jurământului este obligatorie în situația unui judecător numit în funcție.
Astfel, în Dosarul nr. 2470/1/2012, doamna DRAGOMIR FLORENTINA, fiind investită să soluționeze o excepție ridicată în dosarul cunoscut sub numele Trofeul Calității, a pronunțat decizia nr. 160 din 20 iunie 2020, respectiv lipsa numirii prin Decret prezidențial a doamnei judecător Ioana Bogdan și, implicit, lipsa jurământului, a respins excepția cu motivarea că nu este necesară depunerea jurământului în cazul transferului din funcția de procuror în cea de judecător și că OBLIGATIVITATEA DEPUNERII JURĂMÂNTULUI SURVINE DOAR ÎN CAZUL NUMIRII JUDECĂTORULUI PRIN DECRET PREZIDENȚIAL !!!
Fiind mai presus de orice dubiu faptul că doamna DRAGOMIR FLORENTINA nu se încadrează în excepțiile prevăzute la art. 34, alin. 5 din Legea nr. 303/2004, nefiind transferată sau promovată în funcția de judecător, ci numită prin Decret Prezidențial, este evident că sunt incidente dispozițiile art. 281 alin. 1, lit. a) din Codul de Procedură Penală :
„Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind :
a). Compunerea completului de judecată”.
Având în vedere această realitate juridică care nu poate fi contestată cu argumente pertinente, Înaltei Curți de Casație și Justiție îi stă în putere să demonstreze odată cu soluționarea corectă a contestației în anulare că, indifferent de context, mize și presiuni, este, nu doar întâmplător, cel mai înalt for al justiției din România !
