Fără îndoială, trebuie să încercăm constant să creăm o nouă Ialtă – din acest punct de vedere, Putin (președintele Vladimir Putin, n.r.) are dreptate. Pentru că această nouă teorie s-ar putea dovedi incorectă, la fel ca majoritatea teoriilor. Dar nu trebuie să ne facem griji dacă Ialta s-ar dovedi intermediară. Să zicem că Trump (președintele SUA, Donald Trump, n.r.) și Xi Jinping (președintele Chinei, n.r.) au ajuns la o înțelegere în decembrie – este foarte bine, este minunat. Partea proastă este că ei nu s-au gândit că această înțelegere este temporată, a supraviețuit doar două luni. Au suferit foarte mult din această cauză…, a declarat Mihail Deliaghin, doctor în științe economice, directorul Institutului pentru problemele globalizării, invitat special la Conferința științifică internațională din București cu tema ”75 de ani de la Victoria Coaliției antihitleriste și crearea ONU: lecțiile istoriei și provocările contemporaneității”, organizată de Ambasada Rusiei în România, conform unui interviu acordat Vești din Rusia.
La Ialta, URSS, Marea Britanie și Rusia și-au împărțit sferele de influență. România a fost atunci abandonată în sfera de influență sovietică.
Celebrul bilețel prin care premierul britanic Winston Churchill propunea ca URSS să controleze România în proporție de 90%:
TEORIA LUI MIHAIL DELIAGHIN:
O nouă Ialtă este imperios necesară, pentru că înseamnă a pune lucrurile în ordine după haos. Înseamnă stabilitate, comprehensiune, logică, înseamnă șansa de a se dezvolta ca atare. Din păcate, însă, Ialta anului 1945 a fost finalul unei uriașe și îndelungate perioade de haos. Acum, noi doar intrăm în haos, pentru că acum începe depresia globală – la fel ca Marea depresie, numai că mult mai rea și considerabil mai profundă.
În al doilea rând, relațiile sociale traversează acum o extrem de adâncă schimbare. Altfel spus, relațiile de piață trec în plan secund, cedând locul tehnologiilor și, în primul rând, tehnologiilor de inginerie socială. Iar dacă societatea tradițională a fost, de-a lungul întregului proces de dezvoltare a capitalismului, dominată de bani și prin bani, acum societatea începe să fie guvernată de platforme sociale, prin rețele de socializare. Este o lume care abia începe să se formeze. Ce a fost, de fapt, Marea depresie: lumea s-a destrămat în macroregiuni, iar aceste macroregiuni au fost după chipul și asemănarea vechilor imperii – Europa unită de Hitler, Statele Unite – sunt oarecum ca o nouă structură, Imperiul britanic, Japonia cu zona ei de prosperitate din Pacific și URSS. Iar acum, aceste ”imperii”, macroregiunile se vor clădi mai întâi pe bază economică, dar, în cele din urmă, se vor reformata în funcție de prezența platformelor sociale. Cum va arăta totul, cum vor interacționa una cu cealaltă, nu este clar deloc. În același timp, tehnologiile informaționale schimbă caracterul personalității – ceea ce înainte era un diagnostic, acum devină o normă: înfometarea de informații senzoriale,sacrificarea intereselor de dragul emoțiilor, fragmentarea în mozaic a personalității, absența unei structuri ferme a personalității, plasticitatea acesteia. Iar mai departe, trecerea de la o conștiință similară unui clip la cea de click (precum dependența de droguri: să fii implicat în ceva, să acționezi rapid, să obții la fel de rapid un rezultat – nu contează care și să schimbi radical tipul de activitate). Este un tip de oameni absolut nou, alt tip de guvernare, alt tip de formare a societății. Cum va interacționa totul, vom vedea.Fără îndoială, trebuie să încercăm constant să creăm o nouă Iatlă – din acest punct de vedere, Putin (președintele Vladimir Putin, n.r.) are dreptate. Pentru că această nouă teorie s-ar putea dovedi incorectă, la fel ca majoritatea teoriilor. Dar nu trebuie să ne facem griji dacă Ialta s-ar dovedi intermediară. Să zicem că Trump (președintele SUA, Donald Trump, n.r.) și Xi Jinping (președintele Chinei, n.r.) au ajuns la o înțelegere în decembrie – este foarte bine, este minunat. Partea proastă este că ei nu s-au gândit că această înțelegere este temporată, a supraviețuit doar două luni. Au suferit foarte mult din această cauză…(…) Cred că în următorii cinci ani nu vom vedea așa ceva, iar după aceea mai vedem. Războiul civil din America nici nu a început cum trebuie…
Conferința de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Delegațiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, și Stalin.
Cei 3 mari”, Roosevelt, Stalin și Churchill, erau liderii națiunilor aliate cheie datorită puterii națiunilor pe care le reprezentau și a colaborării pe care o avuseseră în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Acești trei lideri s-au întâlnit doar de două ori în decursul celui de Al Doilea Război Mondial, dar deciziile lor au fost cardinale și au schimbat cursul istoriei.
După Conferința de la Teheran, cei 3 lideri au decis să se reîntâlnească, ceea ce a dus la Conferința de la Ialta, din februarie 1945. Deși Stalin și-a exprimat îngrijorarea față de starea sănătății lui Roosevelt, această îngrijorare nu s-a transpus în acțiune. Liderul sovietic a refuzat să călătorească mai departe de zona Mării Negre, în peninsula Crimeea, iar Churchill și Roosevelt au fost nevoiți să facă din nou deplasări lungi și obositoare pentru a ajunge la întâlnirea de la Ialta.Încăpere a palatului unde s-au întâlnit cei trei.
Fiecare dintre cele trei superputeri avea obiective aparte. Marea Britanie voia să-și mențină imperiul colonial, Uniunea Sovietică dorea să obțină mai mult teritoriu și să-și consolideze poziția în teritoriile cucerite, iar Statele Unite doreau să se asigure de participarea URSS la războiul din Pacific și să negocieze aranjamentele situației postbelice. Roosevelt mai spera să obțină din partea lui Stalin conlucrarea în cadrul Organizației Națiunilor Unite.
Primul punct pe agenda Uniunii Sovietice a fost Polonia. Stalin: „Pentru poporul sovietic, Polonia nu este doar o chestiune de orgoliu, ci și una de securitate. De-a lungul istoriei, Polonia a fost coridorul prin care inamicul a atacat Rusia. Pentru noi, Polonia este o problemă de viață și de moarte”. Stalin a subliniat faptul că unele dintre dorințele sale în privința Poloniei nu erau negociabile: URSS va păstra estul Poloniei, iar aceasta va fi compensată prin extinderea graniței de vest și mutarea forțată a milioane de germani. Șovăitor, Stalin a promis alegeri libere în Polonia, deși la putere se afla un guvern-marionetă comunist, recent instaurat. Curând, s-a constatat că Stalin nu intenționase să-și țină promisiunea. Alegerile desfășurate în 1949 au dus la transformarea oficială a Poloniei într-un stat socialist și au fost contestate. Majoritatea analiștilor politici sunt de părere că rezultatele au fost falsificate. (Polonezii au avut parte de alegeri libere abia după 45 ani de la Conferința de la Ialta.)
Cu privire la participarea Uniunii Sovietice la operațiunile militare din Pacific, Stalin era nerăbdător să se răzbune pentru înfrângerea din războiul Ruso-Japonez, din anii 1904-1905, în care sovieticii au pierdut influența în Manciuria. De fapt, el își propunea câștigarea unei influențe chiar mai mari în estul Asiei.
Roosevelt a acceptat condițiile lui Stalin, sperând că va reuși să tempereze pretențiile Uniunii Sovietice prin intermediul ONU. Unii consideră că Ialta a fost o trădare, din cauza faptului că nehotărârea Americii și a Marii Britanii a încurajat extinderea sferei de influență sovietice în Japonia și Asia, dar și din cauză că Stalin a încălcat în cele din urmă clauzele înțelegerii prin formarea blocului sovietic. În plus, Uniunea Sovietică a fost de acord să se alăture Organizației Națiunilor Unite doar cu condiția (secretă) ca membrii permanenți ai Consiliului de Securitate să aibă drept de veto, dându-i astfel mai mult control pe glob. Unii observatori consideră că sănătatea precară a lui Roosevelt ar fi fost una dintre cauzele pentru concesiile făcute (Ialta a fost ultima conferință majoră a lui înainte de a înceta din viață, din cauza unui atac cerebral), dar Roosevelt se temea de Uniunea Sovietică și a încercat să prevină un conflict deschis. În acel moment, Stalin controla o mare parte din estul Europei și avea o armată de trei ori mai mare, în comparație cu armata americană, aflată sub comanda generalului Eisenhower.Întâlnirea celor trei lideri a avut loc la Palatul Grand Livadia.
Cei trei mari au ratificat înțelegerile anterioare privind divizarea Germaniei: urmau să fie formate patru zone de ocupație, una pentru fiecare din cele trei națiuni dominante, plus una pentru Franța. Capitala Berlin urma să fie împărțită tot în patru sectoare, deși se afla în zona sovietică de ocupație. Orașul a devenit un simbol major al Războiului Rece din cauza divizării orașului prin ridicarea zidulului Berlinului (1961), construit și menținut de guvernul est-german, sprijinit de sovietici.
Cei trei au decis ca toate guvernele originale să fie reinstaurate în țările invadate și toți civilii repatriați. Democrațiile se doreau a fi reinstalate. În toate teritoriile urmau să se desfășoare alegeri libere, iar ordinea să fie redată Europei, după cum se arăta într-o declarație oficială:
Stabilirea păcii în Europa și reconstruirea vieții economice trebuie realizate prin procese care să permită oamenilor eliberați distrugerea ultimelor vestigii ale nazismului și fascismului și să creeze instituții democratice de ei alese.
Ulterior, Rusia a dobândit Insulele Sahalin și Kurile și partea nordică a provinciei germane Prusia Orientală.
Majoritatea populației din Europa de est a considerat Conferința de la Ialta drept un act de trădare din partea Occidentului. Acesta își are originea în credința că puterile aliate, deși afirmau valorile democratice, au încercat să asigure stabilitatea sacrificând pentru următorii 45 de ani națiunile din Europa de Est.
