COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Andreas Knobloch
În vreme ce relaţiile bilaterale cu Statele Unite s-au răcit, legăturile cu Rusia sunt din ce în ce mai strânse, mai ales în sectorul petrolier. Nici alte domenii din Cuba n-au scăpat atenţiei lui Vladimir Putin.
Conform unei ştiri publicate acum trei ani de cunoscutul cotidian moscovit „Kommersant”, Rusia ar lua în calcul reactivarea staţiei de interceptare „Lourdes”, din Cuba, aflată la numai 160 de km de coastele Statelor Unite. Cândva, în acest centru de monitorizare a convorbirilor telefonice au lucrat aproximativ 3.000 de persoane. În timpul Războiului Rece, Moscova a folosit staţia pentru a intercepta telefoanele şi radiocomunicaţiile americane. În 2001, Vladimir Putin a ordonat închiderea staţiei din raţiuni financiare. Aparenta redeschidere a acesteia este expresia interesului crescând al Moscovei faţă de America Latină şi în special faţă de Cuba, un fost şi îndelungat partener al Rusiei, în contextul relaţiilor precare cu Occidentul, pe fondul crizei ucrainene şi al războiului sirian.
Deși stația de monitorizare este încă închisă, cadrul actual este similar celui din vara anului 2014. În timp ce relațiile dintre Cuba și SUA se răcesc rapid din cauza presupuselor „atacuri acustice” împotriva diplomaților americani de pe insulă, Havana se apropie de Rusia. La fel ca în vremurile sovietice, Rusia sprijină Cuba ca furnizor de petrol. Dacă dăm crezare agenţiei de ştiri Tass, guvernele de la Kremlin și Havana ar fi convenit la mijlocul lunii octombrie să extindă livrările de petrol din Rusia și să aprofundeze cooperarea în explorarea petrolului pe insulă. Pe fondul dificultăților de livrare ale Venezuelei, ţară afectată de probleme economice și politice, compania rusească de energie Rosneft a făcut pasul înainte.
Petrolul ca motivaţie
Încă din martie, Rosneft s-a angajat să livreze Cubei 250.000 de tone de petrol și motorină. Observatorii susțin că acordul face parte dintr-o înțelegere mai amplă. Anul trecut şi anul acesta, Rosneft a împrumutat aproximativ 5 miliarde de dolari companiei PDVSA, deținută de statul venezuelean. Livrările viitoare de petrol de la PDVSA către Cuba ar putea fi, deci, compensate.
Scenariul aminteşte de anii ’70 şi ’80, când Uniunea Sovietică era principalul garant al supravieţuirii economice şi implicit politice a Cubei. Acest lucru a fost însoțit de sovietizarea țării. Produsele sovietice au luat cu asalt Cuba, înlocuind frigidere, televizoare și alte bunuri de consum din Statele Unite. În plus, pe străzile insulei se puteau întâlni numeroase automobile Lada și Moskvitch. În 1972, alături de Vietnam, Cuba a fost singura ţară din aşa-numita lume a treia care devenea membru al Consiliului pentru Asistenţă Economică Reciprocă (CAER).
În anii ’80, Uniunea Sovietică a acordat Cubei un ajutor economic anual de aproximativ 2 miliarde de dolari. Sprijinul a fost potenţat şi de 13 milioane de tone de petrol. Cuba a devenit tot mai dependentă de Uniunea Sovietică. În 1989, țara a gestionat 85% din comerțul său exterior prin CAER. Sfârşitul URSS şi dizolvarea CAER au lovit masiv insula din Caraibe. Livrările de țiței au scăzut de la 13 la 4 milioane de tone în 1993, iar importurile au scăzut cu 75%. Cuba a intrat într-o criză economică profundă. În 1991, datoria Cubei către Uniunea Sovietică era de aproximativ 35 de miliarde de dolari americani.
În 2014, Rusia, ca stat succesor al Uniunii Sovietice, a redus 90% din datoria Cubei, restul de 3,5 miliarde de dolari urmând să fie compensate prin condiţiile preferențiale acordate investitorilor ruşi în Cuba. Prin urmare, Rosneft ar urma să modernizeze cea mai mare rafinărie din Cuba (Cienfuegos), care funcţionează în prezent la jumătate din capacitate din cauza reducerii livrărilor de petrol din Venezuela, cel mai important aliat al Havanei. Autorităţile de la Caracas au redus drastic livrările de petrol din cauza crizei politice și economice.
În loc de 100.000 de barili (1 baril = 159 litri), Venezuela livrează Cubei doar aproximativ 55.000 de barili pe zi. În acest context, Cuba și-a extins testele de foraj în Golful Mexic, operaţiune în care sunt implicate şi companii rusești.
Interese geostrategice
Contactele diplomatice și economice dintre Rusia și Cuba s-au intensificat mai ales după alegerea lui Donald Trump în funcţia de președinte al SUA. În septembrie, ambele țări au semnat un pachet de acorduri, inclusiv în sectoarele energetic ș
[contact-form][contact-field label=”Nume” type=”name” required=”true” /][contact-field label=”Email” type=”email” required=”true” /][contact-field label=”Sit web” type=”url” /][contact-field label=”Mesaj” type=”textarea” /][/contact-form]
i feroviar. Alte contracte vizează producția alimentară și industria textilă. În plus, Rusia furnizează Cubei camioane, autobuze, locomotive și ascensoare.
Volumul tranzacțiilor dintre cele două țări a crescut cu 73% în prima jumătate a anului 2017, ajungând la 176 milioane de dolari. Chiar dacă afacerile între cele două state nu au ajuns la nivelul celor pe care Havana le întreprinde cu principalii săi parteneri comerciali, China și Venezuela, tendința este în creștere. Inclusiv în turism. Cuba așteaptă un număr record de 100.000 de turiști ruși în acest an.
La sfârșitul anului 2016, Rusia a semnat un acord de modernizare a forțelor armate cubaneze. De asemenea, există informaţii conform cărora Rusia ar putea deschide din nou o bază militară în Cuba. Acest lucru este puţin probabil, dacă Havana este interesată de ameliorarea relațiilor cu SUA.
Acestea s-au deteriorat rapid, după ce, în ultimele luni, diplomații americani din Cuba au fost victime ale unor „atacuri acustice”. Cel puțin 22 de diplomați americani și rudele acestora au avut migrene, greață, lipsă de memorie și simptome de surzenie, unii dintre ei chiar pierzându-şi auzul. Cu câteva săptămâni în urmă, guvernul american a retras cea mai mare parte a personalului său de la ambasada din Cuba și a expulzat 15 diplomați cubanezi.
