O lungă listă de foști miniștri și prim-miniștri francezi de stânga sau de dreapta încearcă să obțină o audiență la președintele ales Emmanuel Macron, pentru a-și oferi serviciile mai mult sau mai puțin condiționat, în timp ce viitorul lider de la Elysee intenționează să-și înceapă mandatul apelând masiv la prevederea constituțională ce permite executivului să adopte legi fără dezbatere parlamentară, scrie marți publicația spaniolă ABC.
Macron a primit încă dinainte turului doi al scrutinului prezidențial susținerea unor politicieni de toate orientările, precum partenera de viață timp de trei decenii a președintelui în exercițiu Francois Hollande, Segolene Royal, fostul premier conservator Dominique Villepin, fostul ministru conservator al justiției Dominique Perben, fosta titulară socialistă a justiției Christiane Taubira, Jacques Attali, fost consilier apropiat al președintelui socialist François Mitterrand, dar și Philippe Douste-Blazy, consilier al președintelui de dreapta Jacques Chirac, comunistul convertit în reformist Robert Hue, ecologistul libertarian al curentului anti-sistem de altădată Daniel Cohn-Bendit și alții.
Iar acum, după terminarea alegerilor, lista a crescut spectaculos și pe ea se remarcă în primul rând recentul premier socialist căzut în dizgrație Manuel Valls, care s-a pus la dispoziția lui Macron, fostul său subaltern și de asemenea rival în guvern. Acesta din urmă i-a răspuns tranșant că oricine dorește să facă parte din noua majoritate guvernamentală trebuie mai întâi să-și părăsească propria familie politică.
În zona stângii reformiste, fostul primar al Parisului Bertrand Delanoe speră și el să primească o recompensă după ce în campania electorală a cerut să fie votat Macron și a criticat ‘aparatul’ socialist.
Cât despre fosta parteneră de viață a președintelui încă în funcție, Francois Hollande, Segolene Royal, aceasta repetă de câteva săptămâni pentru oricine vrea s-o audă că ea a fost odată promotoarea ‘refondării politice’ a Franței pe care astăzi o încarnează Macron. Cu câteva luni în urmă, Segolene a încercat să-l convingă pe tatăl celor patru copii ai săi, președintele Francois Hollande, că ea merită o ‘funcție internațională’. Dar nu a reușit, Hollande cunoscând-o suficient de bine pentru a nu-i oferi o promovare pe ultima sută de metri de mandat. Prin urmare, Segolene Royal și-a oferit acum serviciile viitorului lider de la Palatul Elysee.
În zona dreptei reformiste, Nathalie Kosciusko-Morizet, fostă membră a guvernului pe vremea președintelui Nicolas Sarkozy, a evocat cu respect posibilitatea unui ‘dialog de fond’ cu noul președinte, în timp ce în zona dreptei tradiționale, Bruno Le Maire, și el fost ministru al lui Sarkozy, s-a declarat ‘dispus’ să colaboreze cu Macron ‘în numele intereselor supreme ale națiunii’.
Tot la dreapta, încă un fost ministru al lui Sarkozy, Jean-Louis Borloo, și-a manifestat și el dorința de a ‘colabora’ cu Macron, sugerând în plus că împreună cu el și alți politicieni ‘ar fi dispuși’ să se alăture majorității prezidențiale.
La rândul său, Dominique Villepin, fost premier în mandatul președintelui Chirac, și-a manifestat ‘admirația’ față de ‘modernitatea’ proiectului prezidențial al lui Emmanuel Macron.
În acest timp, Macron și apropiații săi, proveniți de asemenea din toate părțile eșichierului politic, printre care se remarcă secretarul general al partidului prezidențial ‘En Marche’ (redenumit acum ‘La Republique en Marche’), Richard Ferrand, fostul ministru al conservatorului Chirac, François Bayrou, sau ministrul apărării al socialistului Hollande, Jean-Yves Le Drian, privesc cu o ironie distantă și tăcută aceste manifestări.