Consiliului Național al Românilor din Ucraina (CNRU), Uniune Civică care reunește 20 de societăți național-culturale și organe de presă ale comunității românești din Ucraina (regiunile Cernăuți, Transcarpatică, Odesa și Kiev) s-a arătat a fi indignat de răspunsul negativ oferit de organele puterii de stat din Ucraina privind păstrarea sintagmei de „limbă moldovenească” în spațiul public, transmite BucPress din Cernăuți.
Uniunea Civică s-a adresat Ministerului Afacerilor Externe, Comisiilor Parlamentului României cu competențe directe în problematica politicii externe a României și a comunităților istorice românești din afara granițelor Țării, cu solicitarea de a sprijini, pe toate căile diplomatice și politice disponibile, eforturile de a convinge autoritățile centrale ale statului ucrainean de necesitatea renunțării la politica de divizare identitară și lingvistică artificială a românilor din Ucraina.
Potrivit unui Memoriu CNRU, instrumentul principal în acest sens este reanimarea și menținerea sintagmei „limbă moldovenească” în rețeaua școlilor din raioanele basarabene ale regiunii Odesa, în care odinioară avea loc predarea integrală în limba română.
CNRU solicită elaborarea și adoptarea unei declarații a Parlamentului României, de condamnare a practicilor autorităților Ucrainei de resuscitare a unor mituri sovietice de sorginte stalinistă, dar și elaborarea unui apel comun al Parlamentului României și Parlamentului Republicii Moldova către Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, Rada Supremă a Ucrainei și executivul ucrainean, cu solicitarea de a renunța oficial la folosirea sintagmei de „limba moldovenească” în Ucraina.
Către:
Ministerul Afacerilor Externe al României
În atenția domnului Ministru Bogdan AURESCU
Comisia pentru Politica Externă, Senatul României,
În atenția domnului senator Titus CORLĂȚEAN, Președinte,
Comisia pentru Românii de Pretutindeni, Senatului României,
În atenția domnului senator Claudiu-Richard TÂRZIU, Președinte,
Comisia pentru Politica Externă, Camera Deputaților,
În atenția doamnei deputat BIRO Rozália-Ibolya, Președinte,
Comisia pentru Comunitățile de Români din Afara Granițelor Țării, Camera Deputaților,
în atenția domnului deputat Gigel-Sorinel ȘTIRBU, Președinte,
MEMORIU
Subsemnații, reprezentanți ai Consiliului Național al Românilor (CNRU) din Ucraina, Uniune Civică care reunește 20 de societăți național-culturale și organe de presă ale comunității românești din Ucraina (regiunile Cernăuți, Transcarpatică, Odesa și Kiev)[1], ne adresăm către Ministerul Afacerilor Externe, Comisiile Parlamentului României cu competențe directe în problematica politicii externe a României și a comunităților istorice românești din afara granițelor Țării, cu solicitarea de a sprijini, pe toate căile diplomatice și politice disponibile, eforturile multianuale ale comunității românești și ale mediului asociativ din Ucraina de a convinge autoritățile centrale ale statului ucrainean de necesitatea renunțării la politica de divizare identitară și lingvistică artificială a românilor din Ucraina, care este o moștenire ruso-imperială și stalinistă. Instrumentul principal în acest sens este reanimarea și menținerea sintagmei „limbă moldovenească” în rețeaua școlilor din raioanele basarabene ale regiunii Odesa, în care odinioară avea loc predarea integrală în limba română.
Reflectând asupra răspunsurilor primite recent la Memoriul CNRU adresat președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski, de asemenea miniștrilor de externe precum și al educației și științei din Ucraina – Dmitro Kuleba și Oksen Lisovîi, (acte oficiale, copii ale cărora le anexăm prezentului Memoriu), precum și asupra absurdității argumentelor acestor organe de stat decidente din Ucraina, repetate timp de mai mulți ani în favoarea menținerii sintagmei „limbă moldovenească” în școlile în care încă mai funcționează clase cu predare în limba română din regiunea Odesa, solicităm să hotărâți și să dispuneți:
- Elaborarea și adoptarea unei declarații a Parlamentului României, de condamnare a practicilor autorităților Ucrainei de resuscitare a unor mituri sovietice de sorginte stalinistă, inclusiv a unor practici de decomunizare, desovietizare și derusificare selectivă, inclusiv a concepțiilor vădit românofobe fabricate de către regimul bolșevic în anii ’20 ai secolului trecut, conform cărora este negată unicitatea poporului român, și este promovată o ”identitate națională moldovenească”, dinstinctă de cea română, precum și ”limba moldovenească”, distinctă de limba română. Ambele falsuri politico-lingvistice au fost fabricate în preajma nereușitei diversiuni bolșevice antiromânești de la Tatarbunar, din 16-19 septembrie 1924, numită ulterior pompos ”Răscoala de la Tatarbunar”, și propagată de autoritățile sovietice pentru regizarea și justificarea înființării R.A.S.S. Moldovenești din componența R.S.S. Ucrainene în octombrie același an, un veritabil ”cap de pod” peste Nistru a ceea ce avea să devină, istoric, al doilea rapt al Basarabiei din 28 iunie 1940, cu toate consecințele ulterioare pentru România și poporul român;
- Elaborarea unui apel comun al Parlamentului României și Parlamentului Republicii Moldova către Președintele Ucrainei Volodimir Zelenski, Rada Supremă a Ucrainei și executivul ucrainean, cu solicitarea de a renunța oficial la folosirea sintagmei de „limba moldovenească” în Ucraina, și de a considera limba română ca fiind și limbă vorbită de ceea ce Ucraina încă mai consideră „minoritatea națională moldovenească”, în spiritul și litera schimbărilor legislative recente din Republica Moldova în ce privește denumirea corectă a limbii oficiale, conform Legii Ucrainei de ratificare a Cartei Europene a limbilor regionale și minoritare, precum și pct.48 din Opinia Comisiei de la Veneția (pe care Ucraina s-a angajat oficial să o respecte), drept urmare a expertizării Legii Educației, din 2017, în care se menționează neechivoc „situația particulară a persoanelor care se identifică drept moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română, fiind astfel limbă oficială a UE”.
- Elaborarea, înaintarea și semnarea unei declarații comune a Parlamentului României și Parlamentului Republicii Moldova, de asumare a comuniunii identitare a minorităților naționale română și „moldovenească” din Ucraina, plecând de la comuniunea limbii vorbite de acestea, limba română – limbă oficială în ambele state românești și limbă oficială a Uniunii Europene – organizație cu care Ucraina are semnate tratate de aderare și integrare.
În sensul celor solicitate mai sus considerăm că Ucraina are obligația de a recunoaște limba română ca fiind nu doar limbă a minorității naționale române, ci și a „minorității naționale moldovenești” din Ucraina chiar și în spiritul și litera propriei Legi nr. 802 – IV din 15.05.2003 privind ratificarea Cartei Europene a limbilor regionale și minoritare. Astfel, după cum menționează reprezentanții ministerelor din Ucraina în răspunsurile lor către CNRU, conform art. 2 din Lege: „… dispozițiile părții a III-a din Cartă se aplică limbilor minorităților naționale din Ucraina: belarusă, bulgară, găgăuză, greacă, evreiască, a tătarilor din Crimeea, moldovenească, germană, poloneză, rusă, română, slovacă și maghiară”. Drept urmare, nimic nu împiedică autoritățile ucrainene să declare ca având aceeași limbă două minorități naționale (aparent) distincte, după cum a precizat și Comisia de la Veneția.
Autoritățile ucrainene au reanimat mitul sovietic al „limbii moldovenești” foarte simbolic și operativ – imediat după semnarea Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate şi cooperare dintre România şi Ucraina din 1997, prin implicarea directă a lui Anatolii Fetescu, persoana interpusă de autorități, numită președinte al unui ONG – Asociația Național-Culturală a Moldovenilor din Ucraina.
Demersul nostru se explică prin faptul că Ucraina perseverează în politicile duble față de limba română și cea considerată „moldovenească”, aducându-ni-se grave prejudicii sistemului educațional românesc, și așa discriminat peste măsură, contrar constituției și angajamentelor internaționale.
Astfel, „limba moldovenească” este utilizată din plin în regiunea Odesa pentru ucrainizarea forțată a școlilor. Trecerea la cotele de predare de 20-60% în ucraineană în cele 5 școli „moldovenești” din fostul raion Reni (Anadol/Dolinskoe, Cartal/Orlivka, Barta/Plavni, Satu Nou/ Novosilka și Frecăței /Limanskoe), actualmente primăria Reni, începând cu 01.09.2020 și implementarea deja, netemeinică, nelegală, netransparentă și fără dispoziții exprese, a cotei de 80% de predare în ucraineană de la 01.09.2023 este întemeiată anume pe teoria că „limba moldovenească” nu este limbă oficială a UE. Faptul dat este cu atât mai regretabil cu cât recent, Rada Supremă a Ucrainei, prin decizia din 10.06.2023, a suspendat până la 01.09.2024 aplicarea cotelor de predare în ucraineană pentru școlile în care predarea se efectuează în limbile oficiale ale UE. Ne întrebăm aici cât mai valorează promisiunile MAE al Ucrainei, date atât autorităților române cât și comunității românești din Ucraina, de a nu trata în mod diferit școlile considerate cu „limba moldovenească” de predare comparativ cu cele în limba română.
Solicităm sprijinul domniilor voastre pentru revocarea imediată de către autoritățile ucrainene a oricăror decizii discriminatorii – scrise sau nescrise – privind trecerea la cotele lingvistice ucrainene în școlile cu predare în limba română din Ucraina, în general, inclusiv în școlile cu „limba moldovenească” de predare din regiunea Odesa, în special, pentru respectarea echilibrului în studierea limbii ucrainene și a celei materne, fapt la care s-a referit Comisia de la Veneția, atât în Opinia privind Legea Educației cât și în cea a Legii minorităților (comunităților) naționale din Ucraina. Asemenea cote lingvistice practic reduc la zero educația în limba maternă, unele școli fiind deja ucrainizatre în totalitate, după cum sunt cele din Stroiești și Forosna (regiunea Cernăuți), sau în cea mai mare măsură ucrainizate – după cum sunt zeci de școli foste cu limba română de predare.
Solicitările noastre sunt în deplină concordanță cu Constituția Ucrainei, angajamentele internaționale ale Ucrainei, asumate inclusiv prin Tratatul de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina. Aceste solicitări sunt cu atât mai justificate acum, când mii de etnici români din Ucraina luptă pentru independența și integritatea teritorială a Ucrainei (având deja câteva zeci uciși și răniți în lupte), iar România și R.Moldova sprijină necondiționat Ucraina.
În egală măsură, solicitările noastre sunt conforme literei și spiritului Opiniei Comisiei de la Veneția, din 12 iunie 2023, privind Legea minorităților (comunităților) naționale din Ucraina.
Cu respect,
membrii Comitetului de Coordonare al Consiliului Național al Românilor din Ucraina
Eugen Patraș, vicepreședinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”
Vasile Bâcu, președinte al Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți
Marin Gherman, președinte al Centrului Media BucPress
Mihail Mecineanu, președinte al Asociației Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa
[1] Centrul Cultural Român ”Eudoxiu Hurmuzachi”, Societatea pentru Cultura Română ”Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuți, Centrul Media „BucPress”, Uniunea Scriitorilor Români din orașul Cernăuți, Asociația Național-Culturală a Românilor din regiunea Odesa ”Basarabia”, Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Odesa, Liga Tineretului Român „Junimea” din regiunea Cernăuți, Societatea de Cultură Română ”Grigore Nandriș”, Societatea ”Golgota”, Asociația Științifico-Pedagogică din Ucraina ”Aron Pumnul”, Fundația de Binefacere din regiunea Cernăuți ”Casa Limbii Române”, Asociația Cadrelor Didactice de Etnie Română din regiunea Cernăuți, Societatea ”Anastasia” din Ciudei, Editura ”Alexandru cel Bun”, Revista „Glasul Bucovinei”, Societatea pentru Cultura Română „Petru Movilă” din Kiev, Asociația Național-Culturală a Românilor din raionul Tatarbunar ”Valul lui Traian”, Liga Tinerilor Români din Transcarpatia, Societatea Bibliotecarilor din Bucovina, Organizația Publică ”Malanca de la Crasna”.
