de Andrei Bădin
Liberalii și Klaus Iohannis s-au înfundat singuri într-o criză din care le va fi foarte greu să iasă. Cele 2 variante care sunt pe masă în acest moment înseamnă cedări masive din partea liberalilor și a lui Iohannis.
Prima variantă: refacerea coaliției PNL-USR-UDMR nu se poate face fără votul grupului condus de Ludovic Orban. În plus useriștii își vor ridica și ei pretențiile. O soluție ar fi apariția unui nou UNPR, dar varianta nu pare deloc viabilă deocamdată. Iar rănitul Ludovic Orban își va vinde greu pielea. De asemenea și minoritățile simt că se află pe o poziție de forță și își vor cere partea leului.
A doua variantă: guvernare PNL-PSD cu sau fără UDMR. Pesediștii la un 30 și la sută sunt evident pe o poziție de forță față de un PNL care este undeva la 15-17% și vor încerca să obțină maximum din negocieri. Probabil vor duce negocierile spre un premier PSD sau agreat de ei și cu siguranță vor cere ministere de forță, gen Internele sau Justiția, și alte pârghii importante la guvernare. Pesediștii trebuie să fie conștienți că îi vor costa electoral cele 4 crize (politică, sanitară, economică și socială) și dacă intră și dacă nu intră la guvernare, dar intrarea în Executiv va fi mult mai costisitoare decât rămânerea în Opoziție. Probabil pentru PSD ar fi fost mult mai comod acordarea unui sprijin tacit unui guvern minoritar PNL, care ar fi devenit sacul perfect de box.
Ceea ce se vede astăzi este un PNL rupt în cel puțin două părți la nici o lună și jumătate de la Congresul lui Superman. Echipa câștigătoare s-a făcut praf și pulbere și dacă Nicolae Ciucă va fi premier atunci Florin Vasile Cîțu se va închide probabil în biroul din Modrogan și va declanșa o luptă de gherilă din care partidul va pierde și alte procente. Probabil vom asista la „perdeluța lui Băsescu” într-o nouă prezentare.
Cîțu a pierdut și bătălia și războiul, dar marele perdant este Primul Turist al Țării. Iluzia unora că ar fi un Strateg s-a făcut praf și pulbere cât ai zice Cîțu.
Câștigători ar putea fi cei rămași pe dinafara guvernării. USR s-a dovedit specialist în Opoziție, dar nici acolo apele nu sunt deloc limpezi. AUR se agită, dar lipsa unor idei economice nu le dă șansa unei creșteri solide. Țipetele sunt bune, dar oamenii așteaptă și soluții, ori acestea nu există deocamdată. O rămânere în Opoziție a PSD probabil va însemna reeditarea scorului record obținut de pesedeul lui Liviu Dragnea în 2016.
România se îndreaptă încet-încet spre o Italie a anilor 60-70 și Anii ei de Plumb cu crize politice, economice și sociale (crizele petrolului-1973 și 1979). Ani de Plumb cu sânge, mult sânge.
