Numele meu este Rizia Tudorache și sunt de părere că oamenii funcționează pe un principiu cunoscut în psihologie drept “Teoria Oglinzii”. Altfel spus, ei caută în ceilalți ceea ce se oglindește deja în interiorul lor.
În toate alegerile pe care le facem în viață, se reflectă felul în care suntem de fapt. Chiar dacă încearcăm prin toate mijloacele să ne ascundem adevărata față de societate, ne dăm de gol fără să vrem. Este ca o sabie cu două tăișuri, de aceea trebuie să te gândești dacă ceea ce vezi greșit într-un om nu este de fapt o simplă “reflexie”a propriului caracter.
Un om sincer cu el vede onestitatea din ceilalți.
Un hoț vede în ceilalți tot hoți.
Acum ceva timp am citit un articol foarte relevant pentru situația actuală a României. Un articol relevant, dar care totuși ilustra situația tristă a țării. În urma lui, am rămas cu un gust amar și cu ideea în minte că românii nu sunt naționaliști, nu se bucură de țara lor și parcă tot ce vor e să o renege cu orice preț.
Și pe urmă, după ce apar aceste gânduri, rămân doar întrebările: de ce pot americanii să fie atât de solidari între ei? Cum reușesc să formeze un amalgam așa uluitor de civlizații, care să fie atât de unit? Nu seamănă între ei, nu îi leagă religia, nu îi unește aceeași cultură, vorbesc toate limbile pământului ca în Turnul Babel, și totuși îi apropie un scop comun: dragostea de țară.
Nu vreau să insinuez că iarba din curtea vecinului e întotdeauna mai verde. Îmi doresc doar să știu cu ce am dat greș ca națiune. De ce în S.U.A., atunci când are loc o tragedie, oamenii își oferă sprijin reciproc în loc să dezbine? De ce nimeni nu fuge cu banii din conturile bancare în Mauritius, Madagascar, Samoa, Curacao sau alte paradisuri fiscale din vreo insula a Pacificului? În momente de panică, românii nu iau niciodata în considerare un bine comun – binele care ar putea pune țara în mișcare dacă ar exista un interes colectiv.
Răspunsul e simplu. Românii nu sunt patrioți.
Definiția simplă a patriotismului poate fi exprimate în trei cuvinte, mari și late: iubirea de țară. Patriotismul nu e ceva ce vine la pachet odată certificatul de naștere. Este ceva ce dobândești pe parcurs. Este echilibrul perfect dintre cetățeni și țară. Un Yin și Yang ce ține în balanță o întreagă națiune. J.F. Kennedy a evidențiat asta foarte clar în discursul său de inaugurare, din 1961: „Nu întrebați ce poate face țara voastră pentru voi, întrebați ce puteți face voi pentru țară.” Fără compromisuri, sacrificii și devotament reciproc nu poate exista o sinergie. Exact ca într-o relație sănătoasă, respectul trebuie să existe – dar mai important decât a exista pur și simplu, este că trebuie să fie și reciproc.
Din când în când, atunci când mă uit în curtea vecinului cu speranța că într-o zi o să am și eu o “curte” așa frumoasă, mă macină o întrebare. Ce îi unește atât de tare pe oameni? Pământul? Istoria? Banii? Nu prea am reușit să găsesc răspunsul potrivit. Nu l-am căutat îndeajuns de bine, poate, sau nu mi s-a revelat încă. Dar un lucru știu sigur. Și anume că doar libertatea e capabilă de asemenea minuni.
Românii trebuie să își scoată artileria grea din suflet și să devină mai solidari cu semenii. Iar România nu trebuie niciodată să rimeze cu hoția.
Promovare electorală difuzată de Flux 24 Media Communications la comanda PMP Ilfov. COD AEP 11200012
