Sunt trei concluzii care se pot trage ca urmare prezenţei publice a celor doi lideri politici. Prima concluzie este aceea că pentru programul de guvernare este esenţial nivelul veniturilor bugetare din acest an. Din motivul simplu că suma cheltuielilor, ca urmare a unui program de guvernare atât de generos, este una record. De aceea, atât premierul, cât şi preşedintele Camerei Deputaţilor au prezentat cifrele bugetului pe anul acesta: 253 miliarde lei pentru venituri şi 277 miliarde lei cheltuieli, ceea ce înseamnă un deficit la limită, de 2,94% din PIB. Problema constă în faptul că este practic imposibil ca veniturile bugetare să crească de la 221 miliarde, anul trecut, la 253 miliarde lei, anul acesta.
Adică o creştere cu 14%, nemaiîntâlnită în ultimii 25 de ani. Analiza cifrelor arată că nivelul creşterii veniturilor bugetare de la an este moderată, indiferent de ritmul creşterii economice. De exemplu, în anul 2015 faţă de 2014, creşterea a fost de 9%, în anul 2014 faţă de 2013, creşterea veniturilor bugetare a fost de 6,9%. Iar analiza poate continua în timp, dar nu vom găsi niciun an în care creşterea să ajungă la 14%, atât cât îşi propune guvernul Grindeanu.
Ceea ce demonstrează că, în acest moment, veniturile bugetare sunt supraestimate. Iar efectul previzibil va fi acela de tăiere a cheltuielilor şi ca urmare amânarea sau anularea unor măsuri cuprinse în programul de guvernare.
A doua concluzie este dependenţa programului de datele Comisiei Naţionale de Prognoza. Nu este nimic rău în acest lucru, doar că o privire chiar şi superficială asupra prognozelor realizată de această instituţie a statului ne oferă rezultate dezamăgitoare. Comisiei nu i-au ieşit aproape niciodată prognozele. Exemplele sunt nenumărate. În unii ani, cifrele reale de creştere economică sunt mai mari decât prognozele realizate cu doi-trei ani în urmă, în alţi ani, lucrurile stau pe dos, adică prognozele sunt ultraoptimiste. Cert este că prognozele Comisiei Naţionale trebuie privite cu mare circumspecţie.
Desigur, bugetul de stat trebuie construit pe baza prognozei oficială. Dar chiar şi Comisia estimează, anul acesta, o creştere de numai 4,3% şi nu 5,5%, atât cât ia în calcul guvernul la construcţia bugetului. Iar această prognoză nu a fost făcută în urmă cu câţiva ani, ci face parte chiar din proiecţia realizată în decembrie 2016.
În acelaşi timp, guvernul ignoră prognozele instituţiilor independente, de la Banca Mondială (care estimează numai 3,7%), până la băncile internaţionale. Să fie limpede. Prognozele de creştere au cifre diferite de când lumea, ele se ajustează periodic, dar a face un buget pe cea mai optimistă dintre toate prognozele optimiste este un act riscant din punct de vedere economic.
A treia concluzie este legată de mult-discutata temă a aşa-zisei “găuri” din bugetul pe anul trecut. Măcar acum avem o clarificare: toată lumea, preşedintele Klaus Iohannis, consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, ministrul finanţelor din actualul guvern, chiar şi premierul Sorin Grindeanu, deci lideri politici importanţi şi specialişti, exclud ideea de furt din buget a 10 miliarde lei.
Este clar că vorbim despre o diferenţă între veniturile bugetare estimate la începutul anului sau la rectificarea bugetară din noiembrie 2016 şi veniturile efectiv încasate la sfârşitul anului trecut. Să admitem că sumele vehiculate sunt corecte, adică între veniturile bugetare estimate la începutul anului şi cele realizate este o diferenţă de 10 miliarde lei, de la 231 miliarde lei la 221 miliarde lei.
Concret, prin scandalul “gaură” la buget, PSD a încercat să împuşte trei iepuri dintr-un foc. A dat încă o lovitură profesionalismului guvernului tehnocrat. A găsit o excelentă scuză pentru momentul în care o parte din măsurile anunţate în programul de guvernare vor trebui amânate sau anulate. Şi s-a transformat într-un foarte bun pretext pentru a forţa demisia şefului ANAF. Demisie care n-a întârziat. Dincolo de loviturile de imagine, foarte curând guvernul se va lovi de realitatea complicată a economiei româneşti.
