Articol de Traian Horia (Londra) publicat pe blogul lui Ion Cristoiu:
În 2016, organizația jurnalistică ICIJ, finanțată prin Open Society Foundations, îl identifica pe omul de afaceri Beny Steinmetz (descris, în general, ca adversar tenace al lui George Soros), ca proprietar (printr-un subsidiar) la cea mai mare mină de diamante din Sierra Leone, Koidu (Africa). Ulterior, EITI (o organizație pentru „transparență în Industriile Extractive” cu aproape 50 de state-membru, lansată prin George Soros în 2003) și o Agenție Națională pentru Minerale (NMA) din Sierra Leone (stat african care este membru EITI) au început referirile critice la „transparența” și „integritatea” pe care proprietari de diamante – precum boss-ul de la Koidu ar trebui să le aibă în afaceri. La un meci atât de simplu, Soros mai câștigase un punct împotriva lui Steinmetz. Este de remarcat, însă, ce a avut pe atunci Soros la dispoziție: un ONG jurnalistic (finanțat prin fundațiile sale finanțate), o „investigație jurnalistică” (finanțată prin finanțările sale), o organizație economică internațională (creată prin fundațiile sale) și o Agenție de stat din Sierra Leone (care dacă n-ar fi existat, ar fi inventat-o însuși Soros și guvernul din Sierra, ca entitate non-guvernamentală). Alfabetul politic de urgență al lui George Soros se reduce la trei litere: ONG. Balcanii sunt azi sub ocupația a trei litere și n-au nici măcar un semn al întrebării cu care să se împotrivească.
Soros, acest om
Despre George Soros, fost György Schwartz, unii spun că e un tip normal și bogat – are propriul lui strat de ozon, nu depinde ca alții de Acordul pe încălzire globală de la Paris, alții spun că e atât de uriaș că NASA îl va declara curând planetă. Dreapta i-a procurat averea, iar stânga îi dă ideologia. Potrivit blogului personal, este un susținător al rolului NATO și un spectator trist al decadenței Națiunilor Unite. Jurnaliștii îi știu cu toții numele, sunt mulți care cunosc doar două litere din alfabet –NU, dar care scriu fraze lungi, elogioase, despre Soros: că e băiat de treabă, devreme acasă, filantropist, speculator financiar iscusit-aliat de nădejde al UE contra pound-ului britanic în contextul Brexit. Soros e punctual, nu ar întârzia nici măcar la înmormântarea PSD-ului din România.
Soros, la categoria „Speranțe” pentru Bruxelles
În 1992, Soros a provocat în patru ore de speculații financiare, o depreciere-record de 15% a monedei britanice, în raport cu marca germană și dolarul american – în ceea ce britanicii au numit „Miercurea neagră” – și a aruncat Regatul în criză. În 2016, în contextul Brexit, Soros a revenit cu avertismentul că ruptura Regatului Unit de UE va deprecia poundul mult mai drastic decât lovitura din ’92. Afirmație dovedită eventual neîntemeiată, fiindcă azi, nici deprecierile nu mai sunt ce-au fost cândva. Aliat de conjunctură al „elitelor” neo-liberale de la Bruxelles, Soros a prins rădăcini adânci în Europa Centrală și de Est așa că, după fiecare cină înfige stegulețe pe o hartă zonală, însemnând bazele și activiștii sutelor de grupuri și fundații pe care le finanțează. O armată tăcută, cu pixurile-ntre dinți și flipchart-uri „la purtător”, care folosește democrația ca pretext de salariu și care avansează tăcut din anii 80, pe toate continentele. Articolele apărute la București, pe site-ul RISE PROJECT – un offshoot al unei organizații jurnalistice OCCRP finanțată prin Soros și care investighează presupuse fapte de corupție ale despotului luminat și condamnat penal din PSD, Liviu Dragnea, ne-au reamintit că George Soros este sosit și în Europa de Est.
Unde se termină „libertatea de expresie”
Noțiunea de ONG pentru drepturile omului și-a pierdut întrucâtva semnificația cu care debutase demult în societate: ONG-uri pentru drepturile omului sunt fundațiile din emiratul Qatar care finanțează jihadismul din Siria sau Europa, dar și acele ONGuri din Italia, care fac trafic cu migranți economici în Marea Mediterană – dinspre Africa spre Europa, în parteneriat cu traficanții de carne vie. Privite de undeva de la înălțime, toate aceste fundații roiesc haotic. Aparte, ONG-urile lui Soros pentru „drepturile omului” au o aparență mult mai disciplinată- lumea e aliniată precum soldățeii de plumb, lozincile sunt precise, ideile sunt fixe, picioarele-n mișcare, ca indicele Rasdaq la Bursă. În lumea lor, a ONG-urilor, totul depinde de finanțări. Așadar, va fi întotdeauna greu de spus unde se termină „libertatea de expresie” a jurnaliștilor de la ONG-ul OCCRP, cu al său RISE PROJECT și unde începe dependența lor de finanțările lui Soros.
Troică jurnalistică
Organizația OCCRP de „investigatori” care rulează RISE PROJECT face parte dintr-o troică jurnalistică cu rădăcini comune – alături de ICIJ (International Consortium of Investigative Journalists) și „umbrela” JDN (Journalism Development Network). Membrii din Balcani ai OCCRP sunt ONGuri „de veghe”, cu vădite preocupări critice împotriva unor adversari declarați ai lui George Soros – cu un exemplu, ATLATSZO, care are ca donator „charity”-ul Open Society Foundations și care apare ca o trompetă anti-Viktor Orbán, președintele Ungariei. Nu sunt expuse doar “critici”, ci și “avertismente”. Presa din Macedonia a relatat în 2017 că mesaje “clare” transmise către politicianul Ali Ahmet de presa afiliată Rețelei-Soros locale a provocat ruptura unei coaliții politice cu partidul condus de Nikola Gruevski (VMRO), neagreat pentru “naționalism”. La unele categorii, OCCRP se comportă aproape ca “prestator de servicii” – publică, de exemplu, despre “cruciade anti-Soros” din Macedonia sau de o presupusă “supraveghere” în masă a macedonenilor, inițiată de lideri ai partidului VMRO, care fac lobby în SUA.
Cu Big Brother, între Obama și Macedonia
Date fiind preferințele politice ale finanțatorului de la OCCRP (George Soros este un susținător al Partidului Democrat din SUA) este evident că supravegherea în masă a populației de pe mandatul ex-președintelui Democrat Barack Obama și descrisă în 2013 de defectorul Edward Snowden, nu va găsi niciodată ecou în „investigațiile” Organizației “independente” OCCRP. Google, care este printre finanțatorii OCCRP, a criticat la vremea respectivă atitudinea bizară a lui Obama, care s-a comportat aproape împăciuitor cu Programul de spionaj al populației al serviciilor americane: azi, Google se simte bine și a revenit de unde a plecat, într-un fan-club Obama, în curtea cu Porți Deschise a OCCRP – alimentat financiar prin tandemul Open Society Foundations (George Soros), respectiv Agenția Americană pentru Dezvoltare USAID (Guvernul Statelor Unite). Așa cum susțin și reprezentanți ai Senatului american, combinația aceasta poate fi, uneori, nocivă.
Open Society – USAID, anchetă la Senat
În iunie 2017, un grup de senatori republicani a solicitat Secretarului de stat Rex Tillerson să declanșeze o anchetă cu privire la modul în care fundațiile Open Society Macedonia și Albania au primit bani direct de la USAID pe mandatul administrației Barack Obama. În plus, s-a cerut investigarea unor informații despre “destabilizarea” încercată pe “proiecte” sorosiste în cele două mici state. Altfel spus, se acuza că banii contribuabilului american erau sifonați pe “operațiunile” unui ONG privat din Europa și se menționa în presa americană că între 2012-2016, USAID a virat direct aproape 5 milioane USD din banii contribuabilului, către Rețeaua Soros pentru Macedonia. Într-un moment în care, probabil, miliardarul Democrat nu ajunsese la fundul sacului.
De menționat…
…că George Soros nu este doar un fan al Partidului Democrat din SUA. Apropierea sa de eternul candidat prezidențial Democrat, Hillary Clinton, a alimentat speculațiile că el este și un strateg din umbră, care a sprijinit ocult campania violentă, de contestare în stradă, cu bâte și spray-uri lacrimogene, a președintelui ales Donald Trump: în 2016 și ulterior, presa americană și alternativ, Wikileaks, au prezentat repetat cazuri de agitatori anti-Trump scoși în stradă prin ONGurile lui Soros, fapt negat cu înverșunare de Open Society Foundations. Democrația modernă pare rotundă – a început cu frunza de măslin și se termină cu bâta în Statele Unite.
Instrucțiuni. Pentru Hillary.
Ca strateg Democrat, Soros are o certă amploare: aceasta reiese dintr-un “leak” din 2011 al organizației Wikileaks, capturat pe corespondența online a liderului Democrat Hillary Clinton, care îl înfățișa pe Soros dându-i instrucțiuni lui Clinton în legătură cu unele desfășurări politice din Albania. Faptele, grotești în esența lor, au fost confirmate ulterior de agenda publică a lui Clinton. Urmând pas-cu-pas “instrucțiunile” primite de la Soros, ea a “delegat” un oficial European (Miroslav Lajcak, dintre cei trei “propuși” de Soros) care s-a deplasat la Tirana pentru “rezolvarea” situației. Dacă “scurgerea” de pe corespondența online a lui Hillary arăta “ierarhia” reală a momentului 2011 (una mult diferită de ceea ce vede lumea la telecvizor), atunci întrebarea care se impune este: cât de mult este schimbată aceeași “ierarhie” astăzi?
Mogherini, această Maica Tereza a UE
Nu foarte mult. Soros a rămas la locul lui, la „butoane”, iar Lajcak a fost înlocuit peste timp cu Mogherini. Cel puțin așa sugerează faptul că, pe 4 Martie 2017, Federica Mogherini, comisarul European pentru Afaceri Externe al UE, a sosit intempestiv în capitala Albaniei, Tirana, într-un demers politic care masca greu disperarea: Mogherini voia ca greva parlamentară a Opoziției politice albaneze să se întrerupă urgent. Continuarea ei ar fi putut afecta procesul de aderare a Albaniei la UE. Comisarul european este același personaj care, în Iunie 2017, în disputa dintre emiratul Qatar și Arabia Saudită- cea care acuza emiratul că finanțează direct terorismul islamic, a îndemnat părțile la “dialog”: ca metodă de lucru, Mogherini îndemna așadar, la “dialog” cu terorismul.
Albania – un stat afectat profund de corupție…
… și crimă organizată, este candidat pentru aderare la UE, dar Bruxelles vrea să demareze discuțiile de aderare rapid, în trei luni, fără ca opinia publică europeană să înțeleagă rostul acestui “deranj” accelerat. Cert este că graba UE îl găsește pe Soros instalat confortabil la Tirana- cu firma BLK Petroleum concesionând terenuri vaste de prospecțiuni în Energie (petrol și gaze) și cu prim-ministrul țării, Rama- un fost bursier Soros care a dansat la nunta din 2013 a miliardarului.
Prim-ministrul din Albania și două neveste, în „Rețeaua Soros”
Pe vremea regimului Ceaușescu, circula prin România un banc cu ultimul avion albanez prăbușit: aparatul căzuse cică fiindcă mecanicul terminase cărbunele pentru motor. Albania de azi nu mai depinde de cărbune, se pregătește de „era atomică” – îl are pe George Soros intrat pe poartă până în bucătărie. Potrivit presei din Macedonia, “rețeaua Soros” a Albaniei cuprinde pe prim-ministrul țării, Edi Rama, fosta parteneră și actuala nevastă a lui Rama (ambele de la Fundația pentru o Societate Deschisă), primarul capitalei Tirana, Erion Vilaj, vice-primarul Arbjan Mazniku, miniștri, parlamentari, jurnaliști, proprietari de Universități private. Două programe-mamut, cu finanțări USAID- Soros (reformarea Justiției și reforma economică din Albania) au fondurile controlate prin Rețeaua Soros. Similitudiunile cu România sunt remarcabile – cu puterea și influența în stat concentrate la cîțiva “elitiști”, fapt suficient de nociv ca să pună democrația lor sub semnul mirării, cum s-a întâmplat și se întâmplă și la București.
Porunca a 11-a: să nu privești la averea lui Soros
În Mai 2017, averea lui Soros era evaluată la 25 miliarde $. Nu se știe câți ani vor mai da doctorii de trăit averii lui Soros după intrarea în Balcani. Pe vremea când puterile occidentale se luptau să își extindă coloniile, înainte de preluarea unui teritoriu oarecare, la fața locului soseau soldații, apoi preoții și la urmă de tot negustorii. Astăzi, situația este oarecum diferită: prin închiderea bisericilor din Occident, eventual popii au fost oarecum înlocuiți cu „activiștii” lui Soros, care propovăduiesc neo-liberalismul și Societatea Deschisă. Intrat inițial cu ONG-uri în state precum Albania, Soros își aduce și firmele. În 2010, Quantum – fondul de investiții al lui George Soros investea, de exemplu, în BNK Petroleum, o companie canadiană-americană de gaz și petrol, orientată spre Albania și Europa de Est. BNK are un sediu și la București și are drepturi de exploatare pe terenuri vaste din Albania (Patos- Marinza, Kuçova etc), Ungaria (Püspökladány Block ), Polonia.
Guverne, la apelul ONGului
ONGurile lui Soros nu cuceresc doar redute politice, dar pot fi și vehicule simpatice pentru afaceri, pe același trend al globalizării- așa cum îl vede „vizionarul” George Soros. Pentru înființarea EITI (Inițiativa pentru Transparență a Industriilor Extractive, lansată în 2002-2003), care evident i-ar fi consolidat o influență în industria de profil, Soros a creat rapid o oaste de ONGuri (o „coaliție a societății civile”) și a lansat o Campanie publică după tipicul consacrat.
Qatar, la Roșia Montană
Unul din marii lui sprijinitori pe proiectul EITI a fost Qatar, emiratul acuzat de saudiți că finanțează teroarea islamică, iar în numele globalizării, în 2011, Khalid bin Mohammad Al-Attiyah – partenerul lui Soros de proiect și ministru al Energiei qatariote, a și vizitat exploatarea auriferă Roșia Montană în fruntea unei delegații de investitori arabi. Al-Attyiah a ajuns târziu acolo, la mai mult de un an după ce omul de afaceri Beny Steinmetz- acționar la firma Gabriel Resources, începuse (din Nov. 2009) demersurile pentru o exploatație auriferă care utiliza cianurile – o tehnologie poluantă și distrugătoare pentru mediul local. Gurile rele susțin că la Roșia Montană a învins spiritul, nu fapta: au învins spiritul puternic al antipatiei care îi separă pe George Soros (Newmont Mining) de Benny Steinmetz (Gabriel Resources), respectiv spiritul micuț- ecologic, cu George Soros delimitându-se de implicarea la Roșia Montană a ONGurilor finanțate de el și insistând pe “independența” lor în decizie. Potrivit presei americane, Steinmetz acuza orchestrarea de către Soros a unei campanii de “defăimare”, în urma căreia a pierdut o exploatare de fier în Guineea și alte “oportunități de afaceri”, iar totul a culminat cu un proces de Arbitraj de 10 miliarde $.
Israel: Soros a „subminat”
Pe 10 iulie 2017, Ministrul de Externe al Israelului, citat de Reuters, declara că Soros a „subminat” continuu guvernele alese democratic ale Israelului. Open Society Foundations, de data aceasta, nu a mai avut niciun comentariu. Declarația a survenit într-un context de încălzire a relațiilor Israelului cu Ungaria, țară care a avertizat că politicile lui Soros ar putea afecta grav echilibrul UE, cu milioane de migranți economici ilegali din Africa și Asia sprijiniți tacit de Bruxelles să intre în Uniune. Este de menționat că Israel și Ungaria au trecut la o legislație care limitează influența ONGurilor care primesc finanțări din exteriorul țării. Majoritatea fundațiilor lui Soros îndeplinesc acest criteriu.
România, atât de guvernată
Începând din anii ’90, de când George Soros și-a înregistrat primele ONG-uri în România (Fundația pentru o Societate Deschisă ș.a.), o mică armată de bursieri a ocupat posturi-cheie în politica și administrația României post-decembriste: politicieni, scriitori, jurnaliști, istorici, economiști, oratori. Tânăra Gardă a lui Soros nu a ridicat țara, iar azi, dacă România ar fi încuiată într-o covrigărie, ar muri probabil de foame: din 1989 până în prezent, politica, jurnalismul, istoria recentă, Justiția, cultura, economia se zbat în același marasm, iar România se află pe același ultim loc în clasamentul UE. Cu sau fără fundațiile lui Soros, oratoria a mers bine – cu industria sa auxiliară care este fabrica de palavre de la televizor. Sorosismul mioritic a însemnat oleacă de practică și foarte multe vorbe- cu pampoane și seminarii pretențioase. Cronica dezastrului financiar și de imagine de la Televiziunea publică unde s-au perindat figuri-emblemă ale Societății Deschise, precum Al. Lăzescu, Mungiu sau Stelian Tănase, ar fi doar un exemplu. Entitățile lui Soros au dat cel puțin 6 consilieri pentru președinți de țară sau miniștri, un prim-ministru (Dacian Cioloș), iar Istoria este mai rotundă azi, cu Sandra Pralong, consiliera ex-președintelui Emil Constantinescu, ajunsă consilier al președintelui în funcție, Klaus Iohannis.
Solidaritatea stomacului cu șira spinării
Judecat retrospectiv, dincolo de lucrurile utile – dezvoltarea fără precedent a sectorului non-guvernamental, sorosismul mioritic a însemnat și auto-cenzură, cenzură, dublu standard și intoleranță – cu naționalismul sau tradiția, de exemplu, intrate adesea sub foc concentric, pe principiul, neenunțat public de Societatea Deschisă “dacă ai bani, ești auzit”.
În 2005, un atlet al multiculturalismului lui Soros, fostul ministru de Externe Mihai Răzvan Ungureanu nu s-a legat cu lanțuri de Palatul Victoria când s-a negociat renunțarea României la 80% din datoria istorică a Irakului. Banii respectivi, fituiți printr-o semnătură de la Finanțe, fuseseră munciți, pe arșiță de 50 grade Celsius, de muncitorii români în Irak. Neo-liberalismul Vestului decisese că dacă statele bogate – Clubul de la Paris – renunță la încasarea datoriile de la irakieni, o țară săracă precum România ar trebui să facă același lucru- din “solidaritate”.În 2005 a fost solidaritatea stomacului cu șira spinării care acum, în 2017, a devenit hobby.
