Regizorul Cristi Puiu desființează pandemia guvernării: Oare cetățeanul e un fel de sinucigas needucat așa cum scuipa toți pe el pe toate rețelele de socializare, pe la televizor? Dar dacă nu este așa? Dacă istoria o să îi dea cetățeanului dreptate?
Reputatul regizor român Cristi Puiu face un rechizitoriu devastator la adresa măsurilor luate de actualii guvernanți în pandemie, acuzîndu-i, într-un interviu pentru ziare.com, că aruncă vina în capul cetățenilor și iau măsuri draconice care vor îngenunchea țara și vor readuce poliția politică, transmite Inpolitics.
„A disparut si constiinta. Oamenii astia ar face mai bine sa se preocupe de ziua de maine, de consecintele pandemiei decat de propriul lor confort” spune regizorul despre politicienii actuali. ”Daca eu mizez pe popor, daca vreau sa il protejez, daca pe mine, putere, ma intereseaza sa imi hranesc relatia cu poporul, sa o protejez, atunci trebui sa fac tot ce pot pentru a pastra o natie sanatoasa la corp si la minte, mai ales sa ma preocupe gandindu-ma oare in perspectiva daca poporul va iesi sanatos din aceasta terapie de fricii? Care e sansa sa imi pastrez increderea in guvernanti? Niciuna”.
”Cand cineva pune un semn intrebare, imediat e pus la zid”
„Presa si mass media se sinucid. Oamenii nu spun ce gandesc, pentru ca isi protejeaza prezentul, astfel ca oamenii vor evita sa intre in conflict cu semeni lor, vor purta masca, vor face ce le spune statul, chiar daca nu cred, insa se vor uita sa citeasca printre randuri. In realitate, increderea in presa si mass-media a scazut foarte mult. Vedem o culpabilizare aproape de mecanismul tapului ispasitor in modul in care omul simplu/cetateanul este facut vinovat. Si mai este ciudat faptul ca atunci cand cineva pune un semn intrebare/un dubiu imediat este pus la zid. Si asta in mod bizar avand un discurs public centrat pe democratie. De ce nu sunt intrebati oamenii? Este imposibil de acoperit dimensiunea acestui eveniment pentru un singur om. De ce nu auzim toate vocile, chiar daca spun prostii? (…) Eu nu pot formula un gand consistent fata de discursul unui medic. Societatile functioneaza in baza increderii, un lant al increderii. Astazi ce avem? Neincredere. Invatamantul s-a dus in jos, increderea a disparut. Politicienii au calcat in strachini in ultimii 30 de ani. Unii chiar si-au manjit mainile cu sange la Revolutie, sunt responsabili, dar nu sunt trasi la raspundere si probabil nici nu vor fi trasi, cum se intampla in istorie, dar cand tu, politician, de la inaltimea tribunei de ales al poporului il iei si il certi pe poporul amarat si deznadajduit, il tragi de urechi si il faci responsabil pentru masurile pe care tu le iei – cum sa numesc asta decat un tupeu al politicianului(…)
Noii ciocoi trag cetățeanul la răspundere
Noi suntem o tara care se descompune, o tara care din 1989 se dezintegreaza si vin astia lupii tineri in timpul Revolutiei, astazi noii ciocoi, si te trag pe tine cetatean la raspundere, dar uita ca ei au ajuns acolo pentru ca au fost alesi. Dar oare cetateanul nu este afectat de tot ce se intampla, cu pandemia? Oare cetateanul e un fel de sinucigas needucat asa cum scuipa toti pe el pe toate retelele de socializare, pe la televizor? Dar daca nu este asa? Daca istoria o sa ii dea cetateanului dreptate? Oricum va fi prea tarziu, si daca masurile vor fi din ce in ce mai draconice, si daca tara asta va fi ingenuncheata si daca vor resuscita politia politica. Mi se spune ca sunt cam pesimist, dar ma uit la discursul pe care il folosesc oamenii politici si este ireal. Cum este posibil sa vorbesti asa cu cetatenii tai?” mai spune regizorul.