- Reclama -
COMENTARIU DE BOGDAN TIBERIU IACOB (PRELUARE INPOLITICS):
Că SPP e un instrument politic extrem de puternic nu mai încape demult îndoială. Despre el, un fost șef al Comisiei SRI, Ion Stan, spunea, cu ani în urmă, că și-a dezvoltat o structură de informaţii de cîteva ori mai puternică decît fosta Direcţie a V-a a Securității. Și știa ce spune, asta e clar. Ce nu e clar, e ce vrea de la SPP Liviu Dragnea. Pentru că întreg comportamentul liderului PSD pare al unui copil răzgîiat care vrea musai acces la o jucărie, dar nu prea are noroc.
O știre bombă vine azi: abia înscăunat, noul guvern ar fi decis să renunțe la serviciile SPP. Nu există niciun anunț oficial, deși e o decizie de maximă importanță, doar o așa-zisă confirmare de la Codrin Ștefănescu, jolly-jokerul partidului.
În primul rînd, asemenea decizie nici nu e posibilă: legea spune că SPP păzește obligatoriu demnitarii desemnați prin decizie a CSAT, așa că paza și protecția la nivel înalt nu sunt pălării de soare, să le pui sau să le dai jos după chef.
Ar fi nevoie de o ședință a CSAT în care problema să fie pusă pe tapet, să se analizeze motivele invocate de guvernanți – foarte serioase, obligatoriu – și să se vadă ce e de făcut: există sau nu alternativă la SPP?
Deocamdată nu avem nimic din toate astea.
Știrea scursă azi pe surse, ca și unele declarații din ultima perioadă ale lui Liviu Dragnea, care acuză SPP de implicare gravă în politică, dar totul la un nivel foarte vag, imprecis ”am auzit”, ”mi s-a spus”, ”Paul Stănescu ar fi discutat”, ”Tudose și Grindeanu ar fi fost contactați” șamd.
Pe de-o parte, Dragnea schițează un portret foarte urît serviciului, de balaur veritabil, pe de alta nu mișcă un pai, la modul concret.
Și ar avea puterea să o facă, de-a dreptul lejer.
Acum aproape un deceniu, să amintim, un grup de grei ai PSD, între care Adrian Năstase, Viorel Hrebenciuc, Florin Iordache ori Mihai Tudose, a elaborat o propunere legislativă de modificare a legii SPP, în sensul numirii directorului de către parlament, la propunerea CSAT, în locul numirii de către CSAT, la propunerea președintelui.
În expunerea de motive erau incluse informații spectaculoase: după venirea lui Băsescu la putere și numirea lui Lucian Pahonțu drept șef al SPP, din serviciu fuseseră eliminați majoritatea ofițerilor din vechea gardă, considerați devotați regimului PSD, costurile operațiunii fiind imense. Locul lor fusese luat de oameni aduși de la jandarmerie, fără pregătirea de rigoare; se mai vorbea de o structură internă, condusă de gen.Alexandru Burian, care se ocupa exclusiv cu spionarea pesediștilor, inclusiv prin interceptări ilegale șamd.
Ce-i drept, SPP era, și e și azi, cam prea liber în mișcări.
În UE, doar Bulgaria mai are o structură similară, independentă, restul fiind în subordinea ministerelor de interne.
Controlul parlamentar e ca și inexistent, transparența e minimă; pe siteul SPP există un singur raport de activitate, de o pagină, iar în secțiunea media e un singur comunicat de presă din 2015 pînă azi.
Proiectul lui Năstase a fost respins de guvernarea băsistă.
Nimic nu împiedică, însă, PSD să-l reia, astăzi, cînd are majoritatea lejeră.
Ori măcar să-l cheme la audieri și să-i frece ridichea, la comisia de apărare condusă de un pesedist, pe generalul Pahonțu, rămas pe post de 13 ani.
Liviu Dragnea nu face nimic din ce ar putea face, în schimb aflăm că face exact ce nu poate face, adică renunțarea miniștrilor la serviciile SPP.
De ce oare atîta pasivitate, în condițiile în care Pahonțu e zugrăvit în culori atît de negre de către mai-marele PSD?
O ipoteză ar fi că Dragnea nu are chef de reformarea și transparentizarea serviciului, lucru chiar necesar, de altfel. Mai ales că asta ar însemna să se bage pe terenul lui Iohannis, într-un moment cînd relația lor merge ca unsă.
Ci vrea doar aducerea lui Pahonțu la masa negocierilor, astfel încît să primească și el o felie din tortul informațiilor obținute de SPP.
Iar SPP are extrem de multe informații din domeniul politic, ca un serviciu ai cărui oameni sunt lipiți non-stop de mulți lideri importanți.
Pe Dragnea nu-l deranjează ce ar putea ști Pahonțu despre el, ci tot ce ar putea ști el despre alții, dar nu apucă.
Iată de ce liderul PSD tot face valuri, de la o vreme, pe tema SPP-Pahonțu, dar nimic concret.
O simplă cacealma, la fel de simplă ca a lui Mircea Geoană, cel care, în campania electorală din 2009, renunțase, și el, cu emfază, la serviciile SPP, chipurile pentru a nu fi spionat de Băsescu. Azi știm că, de fapt, liderul PSD avea doar nevoie ca, în absența SPP, să poată fi spionat de alții, cînd se ducea acasă la Vîntu, un element important și incomplet descifrat în ecuația alegerilor de atunci.
- Advertisement -
