COMENTARIU DEUTSCHE WELLE de Matthias von Hein
Arestarea fondatorului Wikileaks, Julian Assange, reprezintă o prioritate pentru Washington. În opinia jurnalistului DW, Matthias von Hein, poziţia americanilor faţă de Assange este un atentat la libertatea presei.
Wikileaks este incomodă. Mai ales pentru organizaţiile puternice. Fiindcă opinia publică stă cu ochii aţintiţi pe afacerile acestora. Organizaţii ca armata SUA, serviciile secrete americane, diplomaţia americană şi politica Washingtonului. Însă democraţia trăieşte din această indiscreţie. Democraţia funcţionează cel mai bine atunci când electoratul dispune de cât mai multe informaţii.
Democraţia, guvernele alese în mod democratic trebuie să permită şi o privire critică asupra funcţionării lor, mai ales când transparenţa lipseşte. O privire critică şi atentă ca materialul video „Collateral Murder” prin care devenea cunoscută, în aprilie 2010, platforma Wikileaks. Filmul arată cum în urma unui atac cu un elicopter american au fost ucişi, în Bagdad, 11 oameni, printre care doi jurnalişti ai agenţiei Reuters. Sau publicarea a peste 250.000 de documente secrete ale ambasadelor americane din toată lumea. Ori acţiunea prin care Wikileaks a dezvăluit cum o spiona serviciul secret american NSA pe cancelara Angela Merkel. Dacă platforma Wikileaks ar fi urmărită penal, s-ar crea un precedent periculos care ar deschide calea urmăririi şi altor ONG-uri.
Declaraţiile ministrului american al Justiţiei, Jeff Sessions, care susţine că arestarea lui Julian Assange este o prioritate pentru SUA, nu sunt surprinzătoare. În ultimele săptămâni, şeful CIA, Mike Pompeo, a făcut trimitere la presupusul pericol reprezentat de către cei numiţi „avertizori de integritate” (Whistleblower).
S-a referit la Wikileaks ca la un „serviciu secret ostil, non-statal”. Într-un discurs privind securitatea naţională, ţinut la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale, Pompeo a vorbit despre dreptul la liberă exprimare care protejează Wikileaks, după care a încheiat cu ameninţarea nedisimulată: „Acum o să înceteze!”
Nu-i de mirare faptul că şeful CIA arată numai faţa prietenoasă a agenţiei pe care o conduce; o instituţie care colectează numai informaţii despre duşmanii SUA. Nu ne miră nici că despre activităţile operative ale CIA în vederea prăbuşirii anumitor guverne străine nu suflă un cuvânt. Dar ca tocmai şeful unui serviciu secret să traseze, în public, limitele libertăţii de exprimare este revoltător.
Ar trebui, oare, în opinia lui Pompeo, ca trusturile de presă să cenzureze, pe viitor, difuzarea ştirilor? Poate fi comparată investigaţia jurnalistică sau publicarea informaţiilor incomode cu o activitate a unui „serviciu secret ostil”? Cum rămâne cu instituţiile media ca New York Times, The Guardian sau Der Spiegel, care au publicat materialele Wikileaks?
CIA nu-i are deloc la inimă pe cei de la Wikileaks după publicarea dosarului „Vault7”, prin care platforma demonstrează că CIA are propria trupă de hackeri, secretă desigur, parţial la Frankfurt. S-a văzut limpede că agenţia americană se foloseşte de vulnerabilităţile telefoanelor şi televizoarelor inteligente pentru a pătrunde în aceste aparate ca să poată spiona.
Dar cel mai penibil pentru oamenii serviciilor secrete este faptul că nu sunt în stare să-şi protejeze propriile secrete. Înainte de a ajunge la Wikileaks, informaţiile necesare accesării dispozitivelor electronice străine au circulat printre hackeri. Iar lucrul acesta i-a pus în pericol pe toţi utilizatorii de telefoane mobile. Ca atare, dezvăluirile Wikileaks au avut valoarea unei ştiri cu greutate. Or, acesta este singurul lucru care ar trebui să conteze în evaluarea Wikileaks: importanţa informaţiilor publicate. Din acest punct de vedere, Wikileaks este de nota 10!
