Președintele Klaus Iohannis are o prelungire în PNL, pe nume Rareș Bogdan, recent propulsat în poziția de nr.2 în partid. Noua vedetă gîndește cu mintea promotorului său și nu are rezerve să declare public că românilor le-a mai rămas un singur lucru: Klaus Iohannis și Dumnezeu(sic). Tocmai de aceea, un anunț recent al europarlamentarului e menit să dea fiori reci, pentru că pare să anunțe o nouă direcție majoră de acțiune a lui Iohannis și a PNL, care poate scoate România din rîndul statelor civilizate spre a o trimite lîngă Coreea de nord ori Cuba.Ce ne-a anunțat aseară Rareș Bogdan, în direct la B1TV, într-o zi cu o mare încărcătură emoțională:
”Eu sunt unul dintre oamenii care militează pentru introducerea în Constituție, că nu se poate altfel, iar Pârvulescu o poate explica mult mai bine decât mine, sau doamna Miroiu, AVEM NEVOIE DE MANDATUL IMPERATIV. Nu doar la deputați și senatori. În momentul în care schimbi partidul sau părăsești partidul, îți pierzi mandatul pe care l-ai primit de la cetățeni. Asta înseamnă modificarea Constituției, e complicat”.
Ce este mandatul imperativ: este sistemul politic în care aleșii nu pot sprijini decît inițiative încredințate cu precizie lor de către alegătorii care i-au votat în și care pot oricînd să-i retragă din respectiva demnitate. În România funcționează mandatul reprezentativ, iar Constituția interzice categoric mandatul imperativ, la art.69: ”orice mandat imperativ este nul”.
Mandatul imperativ, trebuie spus, a caracterizat statele comuniste, inclusiv țara noastră, acolo unde clasa muncitoare era declarată atotputernică și atotștiutoare, iar în prezent se regăsește într-o formă sau alta (cel mai adesea accentul cade pe pierderea mandatului de către parlamentarii care schimbă partidele), în state cu democrații precare, așa cum e cazul în Coreea de nord, Malawi, Vietnam, China, Indonezia, Africa de sud, Bangladesh, Pakistan, Cuba, Fiji, Nepal, Namibia ori insulele Seychelles. Singura țară europeană care aplică o formă de mandat imperativ e Ucraina, iar în Moldova a existat o propunere de introducere a sa din partea lui Vladimir Plahotniuc.
Multe dintre constituțiile europene interzic explicit mandatul imperativ, iar restul nu îl aplică din principiu, o mică excepție înregistrîndu-se în Germania, acolo unde membrii Bundesratului se supun unui anume control, dar nu din partea cetățenilor, ci a landurilor federale.
Parlamentul European e la fel de categoric împotriva mandatului imperativ.
Cît despre Comisia de la Veneția, aceasta stipulează în clar în documentele sale (Raportul referitor la mandatul imperativ și la practicile similare acestuia nr. 488/2008) că mandatul imperativ propriu-zis e specific numai Imperiului Roman și statelor ex-comuniste, statele democratice contemporane respingînd vehement ideea de mandat imperativ și implicit dreptul la revocare, pe considerentul că acestea ar fi incompatibile cu principiile democrației. De aceea, Comisia de la Veneția își continuă ideea afirmînd că, în prezent, mandatul imperativ nu se mai regăsește în stare pură în niciun stat democratic.
Rareș Bogdan, noul strateg al PNL, lansează teza introducerii mandatului imperativ în Constituție într-un context foarte special, cel al participării președintelui Klaus Iohannis, vineri, la Consiliul Național al PNL și al lansării, ieri, a campaniei de strîngere de semnături pentru candidatura sa. În plus, el vorbește de o aplicare extinsă, nu doar la parlamentari.(!!)
Ceea ce exclude varianta unei idei de moment, aduse de vînt în capul europarlamentarului. Iar faptul că el invocă numele Mihaelei Miroiu și pe al lui Cristian Pîrvulescu – decani ai SNSPA în ultimii ani și mari adepți ai lui Klaus Iohannis – ca posibili susținători ai propunerii, nu face decît să confirme că e vorba de o idee analizată de mai multă vreme. Ne amintim că același Pîrvulescu a fost marele promotor – cu succes – al votului uninominal care s-a dovedit o catastrofă pentru politica românească, mai înainte de a se renunța la el.
De aici cîteva întrebări importante: 1) PNL și Klaus Iohannis vor scoaterea României din UE cu o propunere mai periculoasă pentru democrație decît amnistierea corupților fluturată de PSD? 2) Ar putea fi vorba doar de ignoranță? 3) România e pregătită să devină din nou cobaiul unor experimente social-politice și dacă da, în interesul cui?
Această ultimă ipoteză merită luată în seamă la modul serios, pentru că ultimele două decenii au impus constatarea că migrația parlamentarilor a luat amploare și se discută de cîțiva ani la nivel mondial dacă nu ar trebui găsite modalități prin care să se limiteze acest fenomen. Pînă în prezent, niciun stat democratic nu s-a pronunțat, însă, pentru introducerea mandatului imperativ.
