Uniunea Europeană are nevoie de investiţii suplimentare de până la 800 de miliarde de euro pe an pentru a-şi îndeplini obiectivele cheie în materie de competitivitate şi climă, potrivit unui raport coordonat de economistul şi politicianul italian Mario Draghi, transmite CNBC.
Obiectivele blocului de a-şi consolida relevanţa geopolitică, egalitatea socială şi decarbonizarea sunt ameninţate de creşterea economică şi productivitatea slabe în comparaţie cu SUA şi China, se arată în raport.
Studiul amplu condus de Draghi, care anterior a fost prim-ministru al Italiei şi preşedinte al Băncii Centrale Europene, în timpul crizei datoriilor din zona euro, a constatat că priorităţile UE trebuie să includă reducerea preţurilor energiei, consolidarea competitivităţii, coordonarea politicii industriale şi creşterea investiţiilor în apărare.
UE trebuie, de asemenea, să se adapteze unei lumi în care ”dependenţele devin vulnerabilităţi şi nu se mai poate baza pe alţii pentru securitatea sa”, se arată în raport, invocând dependenţa UE de China pentru minerale esenţiale şi dependenţa Chinei de UE pentru absorbţia supracapacităţii sale industriale.
Nivelul ridicat de deschidere comercială al UE o va lăsa expusă dacă tendinţele de autonomie a lanţului de aprovizionare se accelerează, continuă raportul.
Aproximativ 40% din importurile Europei provin de la un număr mic de furnizori care sunt greu de înlocuit, iar aproximativ jumătate din acest volum provine din ţări cu care blocul nu este ”aliniat strategic”, arată raportul.
”UE va trebui să dezvolte o adevărată ”politică economică externă” care să coordoneze acordurile comerciale preferenţiale şi investiţiile directe cu naţiunile bogate în resurse, crearea de stocuri în zone critice selectate şi crearea de parteneriate industriale pentru a asigura lanţul de aprovizionare al tehnologiilor cheie”, se arată în raport.
UE va trebui să se asigure că dependenţele nu vor creşte şi să caute ”să exploateze potenţialul resurselor interne prin minerit, reciclare şi inovare în materiale alternative”.
Alte obiective includ implementarea deplină a pieţei unice, care include 440 de milioane de consumatori şi 23 de milioane de companii, prin reducerea fricţiunilor comerciale.
Blocul trebuie, de asemenea, să încerce să se asigure că politica sa de concurenţă nu devine ”o barieră în calea obiectivelor Europei”, în special în sectorul tehnologiei.
Coaliţia europeană trebuie să faciliteze, de asemenea, ”nevoi masive de investiţii nemaivăzute de o jumătate de secol în Europa”, printr-un amestec de finanţare privată şi sprijin public.
Între timp, UE suferă ”un deficit de inovare” care trebuie abordat prin reforme ale finanţării şi politicii cercetării şi dezvoltării, se arată în raport.
În multe sectoare, raportul solicită o mai mare armonizare a politicilor şi concentrarea finanţării. În dezvoltarea tehnologiei curate, de exemplu, a constatat că sprijinul financiar a fost fracturat între diferite programe, în timp ce producătorii se luptau să concureze la nivel global, având în vedere subvenţiile chineze şi sprijinul intern uriaş oferit de Legea de reducere a inflaţiei din SUA.
În ceea ce priveşte paşii de mobilizare a finanţării private, raportul recomandă tranziţia Autorităţii Europene pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) de la un coordonator al autorităţilor naţionale de reglementare într-un organism de reglementare unic pentru toate pieţele de valori mobiliare din UE, capabil să se concentreze asupra obiectivelor generale, similare cu cele pentru valori mobiliare din SUA şi Comisia de schimb (SEC).
Pentru a accelera elaborarea politicilor, raportul propune limitarea punctelor de vot care necesită sprijinul majorităţii absolute a statelor membre.
Investiţiile publice şi private sunt împiedicate de mărimea bugetului UE, de lipsa de concentrare şi de aversiunea faţă de risc, se arată în raportul Draghi. Acesta adaugă că rambursările viitoare ale programului uriaş de redresare NextGenerationEU Covid-19, finanţat cu datorii, care începe în 2028, înseamnă că puterea efectivă de cheltuieli a UE va fi redusă fără o decizie privind aprovizionarea cu noi resurse.
