“Revoluția culturală” care a cuprins țările din Occident, pe fondul pandemiei coronavirusului, nu numai că nu s-a oprit, dar s-a și accelerat semnificativ. Revizuirea personajelor istorice, însoțită de demolarea monumentelor dedicate personalităților politice din trecut, renunțarea la termenii “tată” și “mamă” și multe altele sunt realitățile din 2021, scrie săptămânalul ”Argumentî i faktî” conform Vești din Rusia.
Regizorul Konstantin Bogomolov, în vârstă de 45 de ani, director artistic al Teatrului de la Malaia Bronnaia din Moscova, cunoscut pentru spectacolele sale șocante și căsătoria cu politiciana de opoziție Ksenia Sobciak, și-a expus punctul de vedere asupra proceselor actuale publicând un articol în ”Novaia Gazeta”, intitulat “Răpirea Europei 2.0 . Manifestul unui regizor”.
«În secolul al XX-lea, acea energie nucleară, care este ființa umană, a scăpat de sub control. Nazismul a devenit Cernobîlul uman. Șocul și spaima Europei față de această explozie a primitivului la om s-au dovedit a fi prea mari, scrie Bogomolov. După ce s-a eliberat de nazism, Occidentul a decis să se asigure împotriva “accidentului nuclear” prin eliminarea omului complex. Acel om complex pe care Europa l-a format de-a lungul secolelor de Creștinism. Acel om pe care l-a descris Dostoievski: atât sublim, cât și josnic, înger, dar și diavol, cel care iubește și cel care urăște, cel care crede și cel care se îndoiește, cel reflexiv și cel fanatic».
“Acesta nu este un zâmbet al Culturii. Este un zâmbet de degenerare.”
Regizorul evocă imaginea din “A Clockwork Orange” de Stanley Kubrick, unde un criminal este transformat, prin terapie experimentală, într-o creatură care neagă sexul și linge pantofii celui care l-a lovit: “Occidentul modern este un asemenea criminal, care a trecut prin castrare chimică și lobotomie. De aici și acest zâmbet fals de bunăvoință și acceptare totală, înghețat pe chipul omului occidental. Acesta nu este un zâmbet al Culturii. Este un zâmbet de degenerare”.
Bogomolov continuă: ”Lumea occidentală modernă prinde contur – Noul Reich etic, cu propria sa ideologie, “o nouă etică”. Național-socialismul a rămas în trecut. În fața noastră se prezintă socialismul etic. Un fel de queer-socialism. Siemens, Boss și Volkswagen s-au transformat în Google, Apple și Facebook, iar “naziștii” au fost înlocuiți cu un amestec de queer-activiști, fem-fanatici și eco-psihopați, la fel de agresivi și la fel de însetați de o reformatare totală a lumii”.
“În Noul Reich etic, omul este antrenat să iubească și să fie privat de dreptul la ură în mod liber”, crede Bogomolov. Nu mai poți spune: ”Nu iubesc…”, “Nu-mi place…”, “Nu-mi place…” sau “Mă tem…”. Trebuie să-ți corelezi emoțiile cu opinia publică și valorile publice”.
În caz contrar, potrivit lui Bogomolov, omul va deveni “victima unei puternice mașini de represiune care este chiar acea opinie publică” și care poate persecuta și complica viața pentru disidență… Iar valorile publice au devenit un nou Zid al Plângerii, în care fiecare individ nefericit, jignit sau pur și simplu necinstit poate nu numai să pună un bilețel, dar și să ceară de la noul Dumnezeu – Societatea Progresistă – ca supărarea, drama, frica sau boala lui să fie incluse pe lista noii UNESCO etice, conferindu-i-se un statut social semnificativ, alocându-se un buget pentru aceasta și creându-se o cotă specială în toate sferele vieții publice”.
În manifestul său, regizorul Konstantin Bogomolov prezintă Europa, în mod simbolic, ca Livada cu Vișini, abandonată și lăsată prădării.
Vorbind despre Rusia, Bogomolov a subliniat că ar trebui “să se desprindă de Europa”. Acum, potrivit lui, țara se află “în coada unui tren nebun, care se năpustește în iadul lui Bosch, unde ne așteaptă întâlnirea cu diavoli multiculturali, neutri în materie de gen”. “Trebuie doar să desprindem vagonul nostru, să ne facem cruce și să începem să ne construim propria lume. Să reconstruim vechea noastră Europă bună. Europa la care am visat. Europa pe care ei au pierdut-o. Europa unui om sănătos”, spune cineastul.
Autorul manifestului din ”Novaia Gazeta” propune opoziția la ceea ce se întâmplă, formând o “nouă ideologie de dreapta în afara rigidității radicale”.
