COMENTARIU DE RADIO FRANCE INTERNATIONALE DE MATEI VIȘNIEC
Ceva se întîmplă în culise, ceva grav s-ar părea. Compania aeronautică Air France a decis, de exemplu, să-şi reducă zborurile spre Israel şi Liban, de teamă probabil că în curînd pe cerul Orientului apropiat s-ar putea să se intersecteze diverse rachete… Turcia lansează un mesaj în direcţia Rusiei şi a Statelor Unite cerîndu-le să înceteze cu „gîlceava lor de stradă”. Rusia avertizează că un atac occidental ar complica şi mai mult o situaţie deja extrem de fragilă.
Dar mai ales Moscova avansează ideea că un astfel de bombardament ar putea şterge urmele aşa-zisului atac cu arme chimice care îi este imputat lui Bachar al-Assad, atac considerat însă de ruşi ca o provocare. Occidentalii ar avea deci intenţia de a şterge urmele “provocării”, dacă ar fi să dăm crezare Kremlinului.
Pe de altă parte Moscova declară că ştie cine sunt vinovaţi de “respectiva înscenare”, ar fi vorba de aşa numitele “căşti albe”, o organizaţie care pretinde că salvează civili în zonele rebele, dar care, mai spune un general rus, face parte din nebuloasa teroristă. Generalul Viktor Poznihir mai afirmă că în regiunea Ghouta domneşte acum liniştea şi că militari ruşi vor patrula acolo (începînd de joi 12 aprilie) împreună cu trupe siriene.
In Franţa preşedintele Emmanuel Macron a precizat că eventuale bombardamente franceze vor viza capacităţile chimice deţinute de regimul de la Damasc şi în nici un caz obiectivele militare ale aliaţilor lui Bachar al-Assad. Pe teren armata siriană este în stare de alertă şi probabil că la această oră Bachar al-Assad şi-a pus la adăpost avioanele, de exemplu pe cele două baze deţinute de ruşi în Siria O bătălie se dă şi pe plan diplomatic, la ONU, unde Rusia blochează sistematic rezoluţiile propuse de occidentali, ceea ce nu este o noutate.
Atmosfera s-a înveninat în mod evident pe plan internaţional ceea ce constată mulţi editorialişti francezi. Pentru filozoful Renaud Girard, care semnează un articol în Le Figaro, este limpede că Siria a devenit un vast cîmp de bătălie pe care se înfruntă puterile din regiune precum şi ideologiile şi religiile lor. El mai arată că în realitate occidentalii nu ştiu ce e de făcut în ţările unde domină islamul şi unde democraţia nu a “prins” de loc.
Tot în Le Figaro, Caroline Galactéros, doctor în ştiinţe politice, consideră că Franţa nu trebuie să intervină în acest conflict. Printre altele autoarea articolului avansează ideea că atacul cu arme chimice care constituie acum pretextul mobilizării occidentale este poate o “capcană” întinsă acestora. “Cui foloseşte crima?” se întreabă Caroline Galactéros, care ajunge la concluzia că jihadiştii şi islamiştii radicali ar fi extrem de încîntaţi să-i vadă pe ruşi şi pe americani intrînd într-un conflict deschis.
Ne aflăm, oare, în ajunul unor decizii iraţionale pe care sunt gata să le ia unele ţări în care raţiunea mai are totuşi adepţi? Vor încerca occidentalii să dea de fapt o lovitură Rusiei şi Iranului printr-un atac împotriva Siriei? Multe întrebări plutesc astăzi în aer, şi absolut nimeni nu ştie cum va reacţiona Putin, acum cînd Rusia tocmai a revenit în forţă pe scena internaţională, în caz de “afront militar”, ca să nu spunem de înfruntare militară.
Estul Europei are multe motive să fie îngrijorat în acest moment în contextul agravării acestei crize siriene, pentru că Rusia va şti să-şi extindă aria de “represalii” în cazul unui conflict deschis cu Statele Unite, cu NATO şi cu occidentalii în general.