Jean-Claude Juncker disprețuiește conferințele de presă, dar când nu are de ales face un VIP corner: întâlnește presa pe culoar, în picioare, din spatele unui pupitru și încearcă să scurteze neplăcerea pe cât posibil.
Așa s-a întâmplat și acum după întâlnirea cu Klaus Iohannis.
Scurt si la obiect, în germană (cu facilități limitate privind traducerea), Juncker a lăsat să-i scape câteva din frazele sale favorite: “mă angajez sa elimin MCV-ul până la sfârșitul mandatului meu”, “statul de drept a progresat considerabil în România”, “România trebuie să fie stat membru al Schengen”, “am încredere în sistemul constituțional roman”, etc.
Referitor la Schengen, el a adăugat că aceasta rămâne o chestiune de “demnitate națională”. Dar „daca pachetul justiției rămâne așa cum e, aderarea la spațiul Schengen și eliminarea MCV-ul vor fi discutate în alți termeni”, a precizat el.
Declarațiile, deși par interesante, sunt de fapt complet inutile.
In primul rând, este bizar că Juncker leagă aici corupția din România de aderarea la Schengen întocmai precum o face și Olanda, or cele două dosare nu sunt tehnic legate, iar Comisia Europeană însăși a tot spus-o.
In al doilea rând, decizia de eliminare a MCV-ului nu aparține Comisiei Europene, ci statelor membre ale UE, care ar acționa la o propunere a Comisiei. Ce este pe cale dea de înțeles Juncker de mai bine trei ani este de fapt că el nu poate face această propunere atât timp cât Parlamentul român continuă să apere corupția.
Dar Juncker este un politician versat și extrem de inteligent.
El știe că a promis ceva si prin urmare o va face. Este foarte posibil ca în toamna acestui an sau la începutul anului viitor, Comisia Europeană sa propună eliminarea monitorizării pentru România și Bulgaria.
Propunerea va fi respinsă de statele membre, fără surpriza. In acest fel, el se spală pe mâini și trimite problema departe de Comisie. Succesorul sau, care ar putea fi Michel Barnier – actualul negociator Brexit- va moșteni și aceasta bătaie de cap.
Intre timp, Juncker are probleme de rezolvat cu Polonia, un stat cu mult mai influent și mai important pe plan UE decât România. Polonia, unica destinatară din istoria UE a bombei articolului 7, este de fapt și cea care poate crea multe probleme actualului președinte al Comisiei Europene. România trece , ca de obicei, cumva neobservată, în ciuda frumoaselor fraze despre Roadmap to Sibiu și altele.
In fine, Jean-Claude Juncker si Klaus Iohannis au spus-o amândoi acum: o schimbare în România nu va veni niciodată din afara și deci nu trebuie așteptată de la Bruxelles.
