Faptul că la alegeri (ni se spune) sistemul de comunicații care înregistra cărțile de identitate și prevenea fraudele a funcționat ireproșabil începe să capete noi dimensiuni acum că aflăm că platforma de înregistrări la vaccinare intră în colaps la cea mai mică povară, iar sistemul integrat de date nu poate furniza informații despre persoanele în vârstă sau bolnave (acut, cronic) care ar trebui să fie înscrise automat în această etapă de vaccinare. Sunt date minimale pe care orice birou de evidența populației ar trebui să le poată furniza. S-au investit sute de milioane de euro în aceste sisteme care sunt eficiente doar când este convenabil să fie. Dar așa e normal de vreme ce aceste sisteme de comunicații nu apar decât în dosarele de mare corupție, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.
CE MAI AFIRMĂ RADIO EUROPA LIBERĂ:
Bolizii digitali s-a înnămolit în traficul accidentat al infrastructurii naționale și atât eșecul școlii online cât și al programării la vaccinare demonstrează că, cel puțin la nivel organizatoric, politicienii aceia care se vaccinează patronează un haos quasigeneral. Despre vaccin se știa de luni de zile și, teoretic, administrația centrală ar fi putut organiza lucrurile în așa fel încât să fie clară distribuția vaccinului, chiar dacă încă nu sosise primul transport (de altfel, și acum vine cu greutate, fără un program clar, suficient de rar cât să fie subiect de presă). Sistemul de alarmare putea fi personalizat, în așa fel încât persoanele să afle din timp unde și când pot face vaccinul (prin medicul de familie și/sau prin apel telefonic). Zonele de vaccinare puteau fi deja stabilite și pregătite. Statul (inclusiv autoritățile locale) nu a considerat niciodată însă că trebuie să fie proactiv în relația cu contribuabilul ci, dimpotrivă, l-a obligat pe acesta să se intereseze cum poate să beneficieze de dreptul său: l-a făcut să caute dosare cu șină, timbre fiscale, să stea la coadă și să se umilească prin anticamere. E valabil, de pildă, pentru bolnavii cronici care, deși fac parte din categoriile de risc și se califică, prin urmare, pentru al doilea val, nu s-au putut programa pentru că nu există o evidență funcțională a acestor cazuri.
De multe ori, românii se mândresc cu faptul că internetul național este mai bun și mai inteligent decât cel internațional. Că numărul de IT-iști e mai mare la hectar decât în Germania. Că avem cei mai mulți și inteligenți hackeri și că nu ne întrece nimeni în bravuri piraterești pe net. Ca și în multe alte cazuri, trebuie să punem un bemol în fața excepționalismului românesc: de fapt, mare parte din software este piratat, în imensă majoritate calculatoarele sunt concentrate în orașe și, mai cu seamă, în câteva dintre cele mari. Cum a demonstrat-o și anul petrecut de copii și tineri pe calculatoare, cea mai mare parte a timpului e dedicată siteurilor să le zicem de entertainement și loisir, și nu celor educaționale. Curiozitatea îi duce pe copii la antipodul educației instituționale. Toate drumurile internetului sunt pavate cu bune intenții, însă nu puțini sunt cei care alunecă în diversele guri de iad din pavaj. Gradul de alfabetizare digitală (un indicator, zice-se, al competențelor școlare) este destul de scăzut și în unele zone, se transformă în analfabetism emoțional și social. Anul acesta va lipsi din calendarul școlar dar și din sufletele multora.
Cândva, pentru români cartea era subiect de proverb, iar oamenii cu multă carte aveau aureolă de patriarhi și profeți. Acele vremuri s-au dus demult. Cărturarii sunt azi, de regulă, subiect de caricatură și ironii grosiere.
