Postul de radio Europa Liberă a publicat pe siteul său de internet în limba română un comentariu semnat de corespondentul la Bruxelles al stației, Dan Alexe, care a transmis relatări din lumea musulmană și este un bun cunoscător al acesteia.
Concluzia lui Alexe este că președintele american Barack Obama și occidentalii nu cunosc absolut deloc lumea musulmană și fac niște confuzii grotești.
El spune că militarii străini în Afghanistan nu cunosc deloc tradițiile si istoriile locale.
Dan Alexe dă exemplul unui militar român în Afghanistan care l-a întrebat unde poate găsi o moschee turcească în această țară.
Pînă și Obama explica într-un interviu că faptul ca trupele americane din Afganistan nu au la indemana suficient de multi traducatori e pentru că respectivii traducatori sunt folositi actualmente in Irak, unde e mare nevoie de ei… părând a fi convins ca in Afganistan se vorbeste araba sau cel putin niste dialecte arabe, spune Radio Europa Liberă.
Odată, in Kabul, am fost rugat de un ofiter român din grupul celor veniți sa asigure protecția șoselei spre Kandahar sa ii spun „unde se afla cea mai apropiata moschee turcească”.Când i-am raspuns mirat ca nu cred ca in Kabul sa existe vreo moschee turcească, m-a privit ca pe un lunatic si cu un gest larg mi-a aratat de la fereastră toate minaretele care se ițeau dintre ruinele orașului.Am înțeles atunci că bunul om era convins ca afganii sunt un fel de turci, mai spune Dan Alexe.
FRAGMENTE DIN COMENTARIUL RADIO EUROPA LIBERĂ:
În cartea sa Covering Islam (Acoperind Islamul; „acoperind” în sens jurnalistic, se înțelege) Edward Said deplângea și ridiculiza faptul că atât de mulți comentatori și „experți” occidentali în Islam sint incapabili sa citească o pagină în arabă.
Acolo unde ar fi de neconceput ca o universitate să angajeze un profesor de literatură comparată care nu știe franceză, e încă curent să găsești islamologi a căror cunoaștere a Islamului se bazează doar pe texte traduse.
Desigur, când se ajunge la militari occidentali angajați în operațiuni în țări musulmane, carențele devin ingrijoratoare.
Pînă și Obama explica într-un interviu că faptul ca trupele americane din Afganistan nu au la indemana suficient de multi traducatori e pentru că respectivii traducatori sunt folositi actualmente in Irak, unde e mare nevoie de ei… părând a fi convins ca in Afganistan se vorbeste araba sau cel putin niste dialecte arabe.
Tot în Afganistan, majoritatea militarilor occidentali pe care i-am intervievat la fața locului nu păreau a face vreo distinctie intre arabi si afgani, de unde se poate deduce ca ei nu stiau nici ca arabii reprezinta doar o minoritate printre musulmanii planetei.
Nimeni in Afganistan nu vorbeste araba, cu exceptia mollah-ilor care au urmat intensive studii coranice, aceeasi fiind situatia si in Iran, Turcia, Pakistan etc. Ignoranta de acest tip nu le este insa proprie doar militarilor occidentali.
Odată, in Kabul, am fost rugat de un ofiter român din grupul celor veniți sa asigure protecția șoselei spre Kandahar sa ii spun „unde se afla cea mai apropiata moschee turcească”.
Când i-am raspuns mirat ca nu cred ca in Kabul sa existe vreo moschee turcească, m-a privit ca pe un lunatic si cu un gest larg mi-a aratat de la fereastră toate minaretele care se ițeau dintre ruinele orașului.
Am înțeles atunci că bunul om era convins ca afganii sunt un fel de turci.
Musulmanii sunt intotdeauna extrem de surprinsi sau iritati cand descopera ca multi occidentali isi inchipuie ca termenii de arab, afgan, turc, iranian ar fi un soi de sinonime care pot fi folosite de-a valma, ca si cum ar fi interșanjabile.
Iritare cel putin la fel de mare pe cat e a noastra cand auzim pe cineva confundand Bucurestiul cu Budapesta (sau Bratislava), sau pe cat de mare e iritarea slovacilor si slovenilor cand descopera ca sunt confundati cu dezinvoltura.
Atunci insa cand mai-marii lumii dau dovada unei asemenea dezinvolturi, consecintele pot fi dramatice, atat pentru respectivii „arabi” sau „turci”, cat si pentru militarii trimisi sa-i democratizeze.
Sunniți – șiiți: două religii diferite
În contextul conflictelor din Orientul apropiat si al relațiilor complexe ale Occidentului cu Iranul, cu care occidentalii se regăsesc acum de aceeași parte a baricadei in fața ofensivei jihadiste din Siria si Irak, e regretabil că politicienii și strategii militari occidentali nu au mai limpede in minte diferențele profunde dintre cele două religii vrăjmașe care sunt islamul sunnit și islamul șiit.
Intr-adevăr, e vorba de două religii opuse, nu de două branșe ale aceleași religii, cum ar fi, la crestini, ortodocșii și catolicii.
Suniții sunt majoritari in Islam, in vreme ce șiiții sunt cei din Iran, din cea mai mare parte a Irakului si din cateva alte locuri, unde sunt minorități persecutate.
Faptul că si unii si alții folosesc Coranul nu îi face să fie aceeași religie. (…)
Pentru șiiții iranieni și irakieni, așadar, sunniții sunt dușmanii cosmici, care, pentru că i-au ucis pe profeții și stâlpii șiismului – religie a martiriului diferită de sunnismul originar, la fel cum creștinismul este o religie a martiriului în fața iudaismului originar – nu mai poate exista împăcare.
Alawiții din Siria
Clanul lui Bașar al-Assad, dinastia de fapt, căci Bașar a preluat puterea de la tatăl său, Hafez al-Assad, provine din minoritatea alawită, cripto-șiită, prezentă în masă de-a lungul litoralului, altfel zis în zone unde se află și instalațiile militare rusești, în porturile Tartou și Latakie. Alawiții practică o religie închisă, de inițiați, de tip șiit, motiv pentru care și sunt sprijiniți militar și economic de Iran, dar și de gruparea libaneză șiită Hezbollah, care s-a aflat până anul acesta pe lista SUA a organizațiilor teroriste, dar a fost scoasă după înțelegerea cu Teheranul in legătură cu programul nuclear al Iranului.
Aleviții din Turcia
Aleviții turci, care reprezintă circa un sfert din cei aproape 80 de milioane de locuitori ai Turciei, sunt de asemenea cripto-șiiți, la fel cum sunt și toate confreriile sufi din Turcia și Balcani. Orientarea șiită e dată chiar de numele respectivelor confesiuni: alawi și alevi, nume care le vine de la adorarea lor pentru Ali, ginerele asasinat al Profetului Mohamed.
Druzii
Druzii sunt, ca și alawiții, o religie inițiatică, cu elemente sincretiste, o religie etnică, se poate spune, căci nimeni nu poate deveni druz. Druzii se nasc de fapt în comunitatea lor, prezentă în Siria, Liban și Israel (unde li se permite să efectueze serviciul militar, spre deosebire de ceilalți arabi). Soția actorului George Clooney, Amal Alamuddin, e de origine druză.
Kurzii
Kurzii, care trăiesc în toate țările din Orientul Apropiat, sunt de limbă iraniană, apropiată de farsi din Iran, însă spre deosebire de iranieni sunt sunniți. Majoritatea kurzilor sunt membri ai unor confrerii sufi, deși unii sunt creștini, iar un număr nedefinit, de ordinul sutelor de mii, sunt de religie yezidi, o altă religie etnică, total închisă, care nu acceptă conversiuni și ai cărei membri nu se pot căsători decât între ei. Yezidi nu sunt nici musulmani, nici creștini, religia lor are elemente politeiste antice, iar ei sunt extrem de persecutați de către fanaticii Statului Islamic.
Sufismul
Sufismul este de asemenea tradițional larg prezent în zonă. Sufismul este Islamul mistic, organizat în confrerii de derviși, cu ritualuri încă vii și astăzi. Sufismul este, in sunnism, ceea ce se apropie cel mai mult de o formă de spiritualitate organizată și colectivă. Șiismul, pe de altă parte, are nevoie mai puțin, sau chiar deloc, de asta. Șiismul este structurat, precum catolicismul, ortodoxia sau buddhismul tibetan, pe modelul unei piramide preoțești, unde funcționarii cultului, mollahii și imamii, formează o piramidă cu echivalentul episcopilor și arhiepiscopilor pe eșaloanele superioare, iar în vârf cu un echivalent al Papei la catolici: Ayatollahul șiit suprem.
Pe de altă parte, sunniții nu au o categorie preoțească. Imamul de la o moschee sunnită este precum fratele predicator la protestanți: el nu e uns, nu are o investitură divină. Și aici, în organizarea cultului, șiiții se disting profund de sunniți.(…)
