Dimensiunea politicii externe din programul de guvernare liberal pare, așadar lipsită de aspirații realiste și destul de timidă, păstrând România în tradiționala și limitata sa politică de periferie, este concluzia unui comentariu al postului de radio Europa Liberă despre programul de guvernare al PNL pe politică externă.
În descrierea strategiei diplomatice și a perspectivelor internaționale ale țării, așa cum sunt văzute de liberali, Rusia nu există.(…) Din perspectiva politicii externe, așa cum este percepută de specialiștii liberali, România nu vrea să se implice în rezolvarea problemelor din vecinătate și preferă să ignore existența lor. Din punctul de vedere al liberalilor români, Rusia nu reprezintă vreun pericol sau vreo provocare, fiindcă pur și simplu pe harta liberalilor această țară nu se află la granița României, deși după anexarea Crimeei România și Rusia au o frontieră neoficială de circa 200 de kilometri pe Marea Neagră, se mai afirmă în comentariul postului finanțat de Congresul american.
România încă nu înțelege că nu poate crește în mod artificial, urcându-se pe scări de carton, vorbind, fără să facă nimic concret. Fără să încerce, de pildă, să intre la masa negocierilor la care să joace într-adevăr cărțile care pot ajuta Chișinăul, mai spune REL despre programul de guvernare al PNL pe politică externă.
COMENTARIU INTEGRAL RADIO EUROPA LIBERĂ:
În programul de guvernare definitivat de echipa liberalilor, în frunte cu premierul din umbră, Cătălin Predoiu, politica externă a României este văzută într-o cheie destul de abstractă.
În descrierea strategiei diplomatice și a perspectivelor internaționale ale țării, așa cum sunt văzute de liberali, Rusia nu există. PNL depune săptămâna viitoare o moțiune de cenzură cu gândul că ar putea dărâma guvernul social-democrat condus de Victor Ponta, bazându-se pe un program de guvernare care are 170 de pagini.
Din perspectiva politicii externe, așa cum este percepută de specialiștii liberali, România nu vrea să se implice în rezolvarea problemelor din vecinătate și preferă să ignore existența lor. Din punctul de vedere al liberalilor români, Rusia nu reprezintă vreun pericol sau vreo provocare, fiindcă pur și simplu pe harta liberalilor această țară nu se află la granița României, deși după anexarea Crimeei România și Rusia au o frontieră neoficială de circa 200 de kilometri pe Marea Neagră.
În privința Republicii Moldova, optimismul liberalilor români este extrem de temperat, iar cuvântul “aderare” la Uniunea Europeană apare doar în două paragrafe. Într-unul dintre ele se vorbește despre dobândirea unui profil de actor regional al României susținând “sprijinirea aspirațiilor de aderare ale unor țări precum R. Moldova, Ucraina, statele din Balcanii de Vest sau Turcia”. Rezultă că această implicare a Bucureștiului nu e făcută cu scopul ajutării efective a statelor aspirante, ci pentru ca importanța României să crească în ecuația euro-atlantică.
România încă nu înțelege că nu poate crește în mod artificial, urcându-se pe scări de carton, vorbind, fără să facă nimic concret. Fără să încerce, de pildă, să intre la masa negocierilor la care să joace într-adevăr cărțile care pot ajuta Chișinăul.
Totuși pentru R. Moldova, există în programul de guvernare al liberalilor români, trei idei care pot fi dezvoltate:
1) Transformarea zonei de nord-est a României într-un spațiu atractiv pentru investițiile străine și naționale interesate de participarea R. Moldova, Ucrainei și Georgiei la zona de liber schimb cu Uniunea Europeană.
2) Extinderea zonei de mic trafic de frontieră între România și R. Moldova de la 30 la 100 de kilometri și deci crearea unui spațiu de liber schimb între cele două țări
3) Sprijinirea organizării unei conferințe internaționale a donatorilor pentru Republica Moldova, după modelul celor organizate pentru Ucraina și Georgia.
În proiectul de guvernare al PNL se pomenște și despre “generarea unei susțineri largi pentru aderarea R. Molodva la Uniunea Europeană și a strângerii relațiilor dintre R. Moldova și NATO”.
Liberalii români nu țin cont prea mult de contextul geopolitic din zonă, astfel că prioritățile României așa cum apar în programul lor de guvernare sunt următoarele: (i)România ar trebui să devină o “Poartă a Europei”, care să o transforme într-un nod economic, regional, logistic, industrial, agricol, energetic și de IT. Urmează apoi (ii)consolidarea Parteneriatului Strategic cu Statele Unite pe dimensiunea sa economică și (iii) intrarea României în așa numitul triunghi de la Weimar: Germania-Franța-Polonia.
Dimensiunea politicii externe din programul de guvernare liberal pare, așadar lipsită de aspirații realiste și destul de timidă, păstrând România în tradiționala și limitata sa politică de periferie.
