E un mister de ce nu s-au înființat centre de vaccinare în zonele cele mai expuse riscului contaminării, de ce s-au risipit resurse pentru a înființa centre și în cătune îndepărtate de civilizație deși acolo gradul de contaminare este aproape zero? Pentru a crea circumstanțele contaminării și în zone până acum protejate? Pentru a face să circule virusurile? Pentru a crește isteria generală printre cei care vor cu tot prețul să-și facă vaccinul, chiar dacă sunt nevoiți să parcurgă sute de kilometri pentru asta? Bun venit în vizuina iepurelui și în Țara Minunilor, se spune într-un comentariu Radio Europa Liberă.
CE MAI SUSȚINE RADIO EUROPA LIBERĂ:
Între timp, numeroși specialiști în virusuri și epidemii încearcă să-i împace pe români cu tratamentul, mai ales că privarea de oxigen dăunează inteligenței înainte de a dăuna fatal vieții. Dar doctorița Groșan nu a fost sancționată pentru că aplică alte formule de tratament decât cele prescrise de specialiști. Șefii Colegiului au fost impresionați de entuziasmul, cumva incoerent, al opiniei publice care părea să dea câștig de cauză imposturii și amatorismului, așa că s-au mulțumit s-o admonesteze părintește. Nu e mai puțin adevărat că la mijloc ar putea fi și altă inconsecvență, cea a ministrului Sănătății care a stabilit că boala poate fi tratată și de medici de alte specialități. Zis și făcut: a fost adoptată o ordonanță care face ca medicii de la dermatologi, la pediatri și gastroenterologi să poată fi înrolați „în prima linie”: „Prin ordonanţă de urgenţă de modificare a Legii 95, Legea sănătăţii” le spunea Vlad Voiculescu jurnaliștilor, „am stabilit că, pe durata stării de alertă, alte specialităţi medicale decât cele de infecţionişti, ATI-şti, pot veni în ajutorul colegilor lor, cu respectarea protocoalelor de practică medicală care sunt aprobate prin ordin al Ministerului Sănătăţii.” Firește, la vremuri de maximă urgență, ordonanțele de urgență, altminteri hulite, sunt binevenite. E neclar ce înseamnă însă „protocoalele aprobate”, de vreme ce zilnic se încearcă noi căi de atac și tratament. La urma-urmei, cam așa arată o luptă cu un adversar versatil, politrop cum este coronavirusul: nu te poți baza pe rutină pentru că astfel adversarul ți-ar putea anticipa și anihila apărarea, iar ceea ce se demonstrează că produce suferință și moarte ar trebui abandonat ca dăunător.
Adoptarea ordonanței care corectează Legea sănătății are un efect lateral, dar mai nociv decât invazia de nespecialiști într-un domeniu care necesită autoritate și specializare: dă apă la moară unor posibili impostori și șarlatani care pot perpetua astfel iluzia că fierturile naturiste, medicamentele homeopate sau pentru pisici sunt bune și pentru bolnavii în stadii terminale. Eternizează, de asemenea, și părerea că disputa pe marginea bolii nu ar avea un temei științific, că ar fi o negociere publică, supusă plebiscitării în stradă. Că efectele tratamentelor, alături de rigoarea măsurilor de prevenție și contenție, sunt supuse algoritmului politic sau dialogului tripartit. Că bonusurile și avantajele primite de cei din avangarda luptei cu virusul îi fac pe aceștia niște sfinți ai saloanelor, capabili de miracole și sacrificii de sine. Sunt niște iluzii periculoase care ne fac să uităm de circulația nozocomialelor în natură, de neprofesionalismul unora și de proasta creștere a altora, de corupția sistemului medical – care au dus mereu la agravarea catastrofelor că s-au numit Colectiv, Matei Balș, Maternitatea Giulești sau alți morți din greșeală pe masa medicinei românești.
Iar dacă înainte vreme se mai vorbea, fie și ipotetic/teoretic, despre malpraxis și răspundere, despre moralitate și legalitate, acum medicii se bucură de protecție chiar dacă dau greș în mod repetat aplicând papagalicește niște proceduri mortale. Ministrul o spune explicit: „Stabilim că medicii respectivi nu sunt răspunzători pentru daune şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii desfăşurate în condiţiile respectării protocoalelor. Dacă protocoalele medicale sunt respectate, nu avem niciun fel de teamă de vreo consecinţă.” Așadar, chiar dacă la secțiile de tratament intensiv se moare în proporție de 70% nu e nimeni răspunzător: s-au aplicat protocoalele. Bune-proaste, astea sunt! Chiar dacă, aplicându-le, moartea de pomană/din greșeală devine industrială. Cândva, un spirit educat spunea că nebunia înseamnă să faci același lucru mereu și mereu sperând ca rezultatul să fie altul. Dar ministrul Sănătății și-a făcut specializarea cu micul trafic de medicamente oncologice și nu pare preocupat de defecțiunile sistemului pe care nici nu prea pare că-l cunoaște și prețuiește. Nici pe colegii de coaliție din PNL nu-i îngrijorează sincopele organizatorice ale sănătății decât în măsura în care pot pune în cârca celor de la USR vaccinările peste rând, risipa sau distribuirea aiuritoare a acestora pe harta țării în locuri unde doar când și când se mai abat români în transhumanță. Adversarii politici, unii din chiar propriul partid, lucrează intens la imaginea ministrului Voiculescu ca impostor sau/și improvizat, făcându-l astfel să deconteze eșecurile altora și defecțiunile sistemului chiar dacă astfel coaliția se canibalizează public și cu vizibile delicii (proprii și ale alianței ad-hoc PSD-AUR).
