Statele Unite ale Americii (SUA) au început să crească ajutorul economic pentru Africa de la mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut, motivul fiind competiția avută cu fosta Uniune Sovietică (URSS) în perioada Războiului Rece. Odată cu dezmembrarea URSS și dezvoltarea țărilor africane, Africa a avut la un moment dat o importanță mică în viziunea SUA. În perioada administrației Bill Clinton, pe măsura creșterii puterii influențiale politice și economice a Africii și a reglării strategiei globale americane, Washingtonul a reînceput să se gândească și să evalueze din nou relațiile cu Africa, majorând investițiile în domeniul resurselor în Africa, stabilind ”relații de parteneriat de tip nou”. Ulterior, mai multe administrații americane, de la George Bush junior până la Joe Biden, au prezentat și elaborat diverse variante de politici sau acte față de Africa, cu intenția de a consolida cooperarea SUA-Africa, spune într-un comentariu Radio China.
CE SUSȚINE RADIO CHINA:
Dintre acestea, Actul privind Creșterea și Oportunitățile din Africa (AGOA) semnat în luna mai 2000 de fostul președinte american, Bill Clinton, este cel mai reprezentativ. Prin acest document, au fost lărgite deschiderea pieței americane față de Africa și sferele universal preferențiale pentru Africa, numărul sortimentelor de produse africane care beneficiază de taxe vamale zero în exportul lor în SUA a crescut de la 1.800, la 6.000. De asemenea, au fost reduse tarifele vamale la importurile americane de produse textile, minereuri și produse agricole africane.
Însă, „privilegiile”acordate Africii de acest act de lege fac în realitate ca SUA să obțină mai multe câștiguri. Pe de o parte, produsele africane exportate în SUA în condițiile privilegiate asigurate de AGOA se găsesc cu precădere în puține ramuri economice și în puține țări africane, neavând un caraceter universal benefic. Pe de altă parte, aranjamentele comerciale aferente au creat facilități instituționale pentru SUA în importul de petrol, gaze și resurse mineraliere importante din Africa, în extinderea exportului în Africa, în creșterea investițiilor în Africa, în domeniul energetic și altele. Potrivit AGOA, statele africane care caută să se bucure de clauze preferențiale sunt nevoite să atingă standardele stabilite de SUA în ceea ce privește constituirea unei economii de piață, construcția cadrului juridic, promovarea pluralismului politic, lupta anti-corupție și asigurarea drepturilor omului. Cu alte cuvinte, măsurile preferențiale propuse în AGOA au impus multe condiții politice adiționale. Statele africane au fost des amenințate cu anularea tratamentelor comerciale preferențiale.
În mai 2023, la Summitul G7, SUA și aliații au lansat planul privind construirea „Coridorului Lobito”, care să lege căile ferate din Angola – unul din principalii producători de petrol din Africa, Republica Democratică Congo și Zambia. Dar traseul acestei linii feroviare renovate se suprapune aproape total cu calea ferată Benguela, construită între anii 2006-2014 de China Railway Construction Corporation (CRCC), cu o investiție totală de aproape 1,83 miliarde USD. Ca atare, constructorii chinezi au finalizat principalele segmente ale acestei linii feroviare, fiind cei mai mari contribuitori. Motivul real al investițiilor americane a fost că aceasta trece prin cea mai vestită zonă cu zăcăminte de cupru și cobalt din Africa, având 80% din rezervele de cobalt din lume, 25% din rezervele de cupru mondiale și o mare cantitate de pământuri rare. Dar, până în prezent, administrația americană încă n-a procurat suficienți bani pentru a construi, după planul „Coridorului Lobito”, noi linii feroviare.
Pe de altă parte, erijându-se în „cea mai mare țară furnizoare de asistență străină la nivel mondial”, SUA a eliberat o listă lungă de ajutoare. Dar o mare parte din aceste fonduri au fost folosite chiar de americani. De exemplu, subvențiile, cheltuielile pentru studii și cazare în hoteluri ale unor specialiști americani trimiși să ajute în Africa au fost suportate din aceste fonduri de asistență pentru africani. Mai mult decât atât, mulți bani au fost folosiți pentru a sponsoriza diversele cursuri de calificare, simpozioane, organizații non-guvernamentale, și chiar fracțiunile antiguvernamentale, care au perturbat, din anumite puncte de vedere, ordinea socială locală. De asemenea, superficial, asistențele sunt variate, dar multe din ele sunt tot cele vechi, înfrumusețate doar cu o altă denumire. De pildă, în 2022, în cadrul Summitului SUA-Africa, decidenții americani au promis să injecteze 55 miliarde USD în „Agenda 2063 a Uniunii Africane”, însă doar 15 miliarde USD aparțin acordurilor noi, restul de 40 miliarde USD se referă la suma din acordurile existente deja.
